Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „BRAȘOV – cimitirul din Noua”

BRAȘOV – cimitirul din Noua

Cum se frământă sângele în vene!
Suiş de scări, nemăsurate trepte,
Tânjesc tăria râvnei s-o îndrepte
Spre zbor de fluturi cu un nimb pe-antene.

Sub lut sunt puşi ai mei ca să aştepte,
Cu întristarea tihnei prinsă-n gene.
Şi clipele se tânguiesc alene,
Când nu vrea trupul vlăguit s-accepte.

Blajinul zâmbet al soţiei mele
Şi vorba tatei s-au oprit aici,
Sub brazi tăcuţi, sub adumbrite stele.

Coboară-n raclă îngerii complici
Şi amintirea, fulg cernit pe piele,
Brăzdează răni în carne ca un bici.

(„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2009)

Video: YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.