Voluntariatul, puntea dintre necesitate si dorință

În fiecare zi ne întâlnim cu situații diverse, cu oameni care au nevoie de noi, de ajutorul nostru. De fiecare dată când vitregia sorții se abate peste noi privim în jurul nostru și așteptăm un zâmbet, un gând bun și ajutor.

Și de fiecare dată te întrebi: „De ce eu? Doamne, cu ce am greșit?” Dar, înaintea acestor întrebări, poate ar fi mai bine să spui: „Doamne, îți mulțumesc că pot să-mi ajut semenii!”

Am ajuns să prețuiesc fiecare clipă, să sorb cuvintele celor dragi, să mulțumesc celor din jurul meu pentru sprijin și înțelegere. Acum ceva vreme, timpul m-a încercat. Am făcut față naturii dezlănțuite cu ajutorul familiei și al unor colegi care au refuzat să mă abandoneze. Dincolo de scutul familiei și al celor care merg cu tine până în pânzele albe, m-am lovit de suspiciune, de neîncredere și de provocări de care nu doresc să-mi mai aduc aminte. În momentul când porți eticheta unei afecțiuni medicale te confrunți cu durerile sistemului medical, cu ideile preconcepute.  Am muncit cu pasiune, cu drag și respect față de oameni, cu frică de Dumnezeu și de greșelile mele.

Acum, sunt un soldat al timpului, un voluntar în slujba celor care au nevoie de afecțiune, de îngrijire, de bucuria unui zâmbet cald.

Pace și iubire!

Credit foto: Dan STRĂUȚI