Ziua Dorului

Clipa de emoție de astăzi este invers proporțională cu subiectul ei: scurtă precum o adiere cu iz de lăcrămioare, în timp ce DORUL… nu încape într-un infinit de cuvinte.

În 13 mai 2015, trupa Vunk a inițiat Ziua Dorului, cu intenția de a o transforma în Sărbătoare Națională, căci orice român poartă un dor: de casă, de părinți, de copii, de o iubire trecută sau prezentă, de un parfum, de o vorbă frumoasă, de o carte, de un animal de casă, de glasul bunicii când te alinta cu „Dorul Mamii”, de mâncarea bunicii sau de… atâtea și atâtea. Vouă de ce vă este dor?

Dorul nu se poate măsura ci doar se simte, este asemenea iubirii pentru că se naște din ea: nu are dimensiuni, formă sau culoare dar străbate timpul, fără să se stingă odată cu trecerea lui.

Filosoful, poetul, eseistul, publicistul și scriitorul român Constantin Noica scria despre dor: „Virtuţile lui sunt deosebite, cu adevãrat împãrãteşti: e un cuvânt tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simplã compunere a lor; e un cuvânt al deschiderii şi totodată închiderii unui orizont; unul al intimităţii cu depărtările, al aflării şi căutării; un cuvânt al ştiutului şi neştiutului, al limitaţiei şi nelimitaţiei, al concretului şi abstractului, al atracţiei de ceva determinat şi al pierderii în ceva indeterminat. Are o splendidă suveranitate în el, dar e un cuvânt al inimii numai, şi nu al gândului, dupã cum e un cuvânt al visului, şi nu întotdeauna al faptei.”

Iar Maestrul Tudor Gheorghe, cântăreț, compozitor și actor român spune că:

„Mi-a fugit dorul de-acasă, dorul

Cât a fost vremea frumoasă, dorul

Şi-a fugit cam dezbrăcat

L-a prins vremea rea plecat

Şi mi-e teamă c-a-ngheţat, dorul…”

Video: YouTube

Credit foto: Viviana Costan