Arhive categorie: Brasoveni celebri

Angela Nache Mamier, profesor de limbă română şi franceză, traducător, critic literar, poet și scriitor

Angela Nache Mamier este o poetă română contemporană, profesor de literatură, traducător, critic literar și scriitor născută pe 5 noiembrie 1949 la Braşov. Este domiciliată în Franţa locuiește și lucrează în Languedoc, în sudul Franței, în Frontignan.2

A absolvit Liceul nr. 4 din Braşov şi Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filologie (secţia română-franceză).1

Este membră a Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012 și membră a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec.3 A colaborat la numeroase publicații românești: Astra, Vatra, Luceafărul, România literară, Tribuna, Braşovul literar şi artistic, Litere, Zona literară, Citadela etc. și franceze: Salmigondis, Le Carnet de Lierles, Midi Libre, Journal d’Elbeuf, Paris-Normandie, Thau info, Gardiolarem.3

A lucrat ca profesor de limbă română şi franceză în colegii şi licee din România şi Franţa. Debutează în Revista Luceafărul, 25 iunie 1977, unde este descoperită şi publicată de poetul Geo Dumitrescu.5

Profesor de literatură, traducător, critic literar, poet și scriitor, a publicat, printre altele, în limba română „Miraculum” și „Femina” (ediția Dacia), iar în limba franceză „Dolor” și „Celebratio”.2  Cărțile sale au fost apreciate de criticii literari. Angela Nache Mamier  a trăit sub dictatura lui Ceaușescu și a fost unul dintre scriitorii opoziției față de acest regim care i-a persecutat pe cei care nu l-au lăudat.2

„Publicam poeme anti-regim de prin 1979 (cu mult înaintea Anei Blandiana)4 în „Vatra” ori în „Braşovul literar şi artistic”. Iată un exemplu: „Strada Cosmos” („Astra”, noiembrie, 1981), (Ed. Dacia, vol. Miraculum, 1982). „Toate drumurile sunt pe hartă-n echilibru convenţional/sâmbăta, duminica ori la salar/cartierul miroase a bere ori vodcă/în aromele florilor aspre/sădite de-un activ cetăţean voluntar pensionar,/ce contraste,/un adevăr relativ, dar trist ca acesta,/poate fi rama-n care/şi suflet, şi sânge pentru semeni tresar,/o femeie cu plase, cu umerii tari,/mărşăluind cu-atâta demnă răbdare/este nobil pretextul/unui posibil poem/viguros, energetic, chiar extraordinar,/doar să-l culegi de pe pleoapele-i albe/de pe chipul de zahăr şi sare/ din zâmbetu-i rar”…”, a declarat Angela Nache Mamier într-un inteviu acordat publicației banatulazi.ro

În 1980 câştigă concursul de poezie ,,Miraculum”, (Dacia). În 1986 – pleacă în Franţa unde exersează ca profesor, autor de critică literară, poet în cenaclul ,,Humanisme et culture”; (după o lungă perioadă de tăcere din motive personale) revine în viaţa literară.5 În anul 2007 răspunde invitaţiei de a participa la Festivalul Internaţional de poezie – ,,Voix de la Méditerranée”, invitaţie care aduce după sine debutul literar în Franţa, cu volumul de versuri – ,,Dolor”, (bilingv) – éditions Clapas (lectori C.Liromon,J.Robin); în iunie 2008 cunoaşte lumina tiparului volumul de poezie ,,Celebratio” , apărut la Editions Kogaïon(ARP), iar în 2013 volumul bilingv ,,Memoriaé-éditions Clair de Plume 34”, France.5

A fost inclusă în Almanahul scriitorilor brașoveni din 1982, în Scriitori români din anii ’80-’90 (editor Ion Bogdan Lefter), în Brașovul în 100 de poeme, 2000, în Antologia de poezie Hai Hui, 2012 ș.a..3

A publicat 8 volume de poezie:1

1) „Miraculum” editura Dacia 1982 – lector poetul Vasile Igna şi o prefaţă de criticul Mircea Iorgulescu7 (debut prin concurs la editura Dacia 1980)

2) „Femina” Dacia 1985

3) „Dolor” éditions Clapas (France) (bilingv), 2007 – lectori (scriitorii): Cristophe Liromon et Jacqueline Robin

4) „Celebratio” – Ma Roumanie mystérieuse, éditions Kogaion (în franceză), 2008, cu o posfaţă de Nicole Pottier

5) „Memoria” – 2013 Editions Clair de plume 34 (France)

6) Exilium (e-book 2012, Thau Info -Sčte- http://www.thau-info.fr/index.php/culture/poesie/1359-exilium-d-angela-nache-mamier (2013)

7) scara B. apart.3 – 2014 Editura Vinea (lansare Salon du livre Paris, 2014 )

8) madame bovary votre fidèle et savante lectrice, Editura Vinea (lansare la Salon du livre, Paris, 2014 )

Este prezentă în mai multe antologii de poezie și contribuie activ la mai multe reviste literare și de poezie, românești și franceze.2

Este prezentă în 6 antologii (poezie şi eseuri):1

1) Antologia „Braşovul în o sută de poeme”, îngrijită de Nicolae Stoie – 2007

2) Antologia: Scriitori români din anii `80 – 11, coordonator Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela `45

3) Antologia ASLRQ / QUEBEC, 2009

4) Antologia de poezie a revistei „Singur”, 2010, coordonator: Ştefan Doru Dăncuş

5) Antologie de poezie „Hai hui”, 2012, Editura „Grinta /Singur”

6) Antologia”Semnul ca nu cunoaştem eclipsa, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978

Activitate literară în cenaclurile literare: Cenaclul Junimea (ca studentă); Cenaclul de Luni (ca studentă); Cenaclul 19 la Braşov (un timp responsabilă – concomitent cu poeţii: Adrian Munteanu, Alexandru Muşină, prozatorul Gheorghe Crăciun, Ioan Pop Barassovia etc. adică „tinerii” Caius Dobrescu, Simona Popescu, Andrei Bodiu, Marius Oprea… ); Astra (un timp secretară de cenaclu),1  Humanisme et Culture – Frontignan Franţa si creatoare a cenaclului „Musc’art” în 2012 la Frontignan.2

Publicaţii de poezie în reviste literare române şi franceze : Viaţa Studenţească, Luceafărul (unde poetul Geo Dumitrescu a debutat-o (la 25 juin 1977), România literară, Vatra, Astra, Tribuna, Braşovul literar şi artistic , Luceafărul românesc on line, Monitorul cultural on line, L’Eloge du Danube on line (directeur Artur Sivestri), Salmigondis (France)2007- invitée au Festival Internaţional de Poésie de Lodève, Rencontres du Sud(Frontignan), L’Echo de la Parole (Frontignan,Pézénas), Gardiolarem, Midi Libre.2

Publicaţii de poezie, eseuri în reviste literare române(1978-1987) şi franceze (1987-în curs)6:

Viaţa Studenţească, Luceafărul (unde poetul Geo Dumitrescu m-a debutat cu poemul Pământul Viu şi altele în continuare… ) România literară, Vatra (redacţia Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin, Cornel Moraru etc… ) Astra, (redacţia: Nicolae Stoie, A.I.Brumaru, Ion Itu, Daniel Dragan, etc… ) Tribuna, (Victor Felea etc… ) Braşovul literar şi artistic, (director Daniel Dragan,) începând cu 2008 Luceafărul de ziua online, publicaţiile online ARP din 2008 Monitorul cultural online, L`Eloge du Danube* online (directeur Artur Silvestri), Revista nouă Nr. 11 Salmigondis (France), Autre Sud (France), Midi Libre (France)6

Muncitorul (bilingue) – Angela Nache Mamier

Omul acesta albit s-a spetit cu munca,
Femeia îi toarnă ciorba caldă
(ultima promoţie casnică),
Ascultă vorbele-i aspre printre sorbituri,
Rămâne mereu interzisă de importanţa
Acestui templu-al mecanicii…
Ia să-i pun şi-un ardei iute, e nervos
…că mucosul cutare s-a ajuns
Nu mai ia tinerelul de pe jos nicio şaibă …,
Mai adaug-o lingură,două de licoare caldă
Poate-i trece năduful,
Nişte ţânci – ingineraşii, ca nişte ciuperci
După ploaie – îi pun nişte întrebări
De te umflă râsul, dar fiindcă-l caută,
Le răspunde părinteşte, ca un apostol sfânt
Al motoarelor.
Omul acesta albit s-a spetit cu munca,
Bea nişte vin, o poşircă, altă voce, alte gânduri,
Repară clanţa stricată,
Bâjbâie-n ziarul local, adoarme pe loc,
Somn mereu greu,
Acoperit pe faţă de cifre, noi legi,
Anunţuri familiale
Şi banalii ochelari
Peste ridurile frunţii…

L’Ouvrier – Angela Nache Mamier

Cet homme grisonné s’est échiné à travailler
Sa femme lui sert la soupe chaude
La dernière race des femmes au foyer
Écoute ses paroles sévères pendant qu’il
Suppait sa soupe
Elle reste toujours interdite
Par l’importance de ce temple
De la mécanique
Il faut que j’ajoute un petit piment …il est énérvé
Car des petits chefs ont pris la grosse tête
Et ne ramassent plus à terre un boulon tombé
Elle ajoute encore une-deux cuillers de bouchon chaud
Peut-être que ça va le soulager
Des petits merdeux , « d’ ingénieurs » qui poussent comme des champignons après la pluie
Lui posent des questions stupides
Qui le font pouffer de rire mais à force de le chercher
Il leur répond comme un père
Un saint Apôtre de tous ces moteurs
Cet homme grisonnant s’est échiné à travailler
Il b oit un peu de vin ,de la piquette,change de ton et de pensées
Répare la loquet défaillante
Survole le canard local ,s’endort d’un seul coup
D’un sommeil toujours lourd
sur le visage couvert
Par des chiffres, des nouvelles lois ,engagements, des petites annonces
Et ses pauvres lunettes
Sur de rides de son front

Strada Cosmos

toate drumurile sunt pe hartă-n
echilibru convenţional
sâmbăta ,duminica ori la salar
cartierul miroase a bere ori vodcă
în aromele florilor aspre
sădite de-un activ cetăţean voluntar
pensionar
ce contraste
un adevăr relativ,dar trist ca acesta
poate fi rama-n care
şi suflet şi sânge pentru semeni tresar
o femeie cu plase,cu umerii tari
mărşăluind cu atâta demnă răbdare
este nobil pretextul
unui posibil poem
viguros,energetic,chiar extraordinar
doar să-l culegi de pe pleoapele-i albe
de pe chipul de zahăr şi sare
din zâmbetu-i rar…

Cât încă

cât lunec pe partea arsă a palmelor
cât apa oglinzii m-ascultă
tânără femeia din unde
mângâie o pasăre flamingo şi cântă:
«nimeni nu afle ce e-n inima mea
cine ca mine astfel şi-a vrut-o»
port încet sacoşa cu pâine rotundă
limbile ceasului meu – o lingură mare
şi mică-n
tăcerea şi frica sublime
urzind suspinele-n faţa de masă neutră
ce hotar ruginit îmi rămâne în luptă
trec rufe şi vase, şi gânduri de aur
rotindu-le într-o singură lacrimă lungă
cu stânga ţin umerii păsării-n sus
dreapta apropie-ncet de ureche
farfuria adâncă…

Documentare

pe teren realitatea sta cam aşa
când ploua când era soare când staţiona
pe tarabe diverse legume adverse
un ţăran beat însă comerciant
nu mai realiza operaţia cu care dai clientelei
ardei graşi pe trei sortimente
îi răstoarnă marfa în faţă grăbit
şi-i smulge anevoie bancnota din degete,
o bătrână pur si simplu fura
de colo o roşie de colo un măr
de colo ce-o fi
am văzut cum ţăranul o măsura pe sub gene
şi habar n-avea ce să-i facă
era om cu frica lui Dumnezeu
doar se crucea şi se minuna
să nu rămânem în afara sentimentelor
egoismul este la ordinea zilei
gânduri
degete de salariaţi
îşi apropie halbe sălcii, se pune ţara la cale
după arsurile chipului EI muncesc
sunt neraşi, până seara au privirile tulburi
nimeresc anevoie şoseaua ce-i duce spre casă
unde femeia lor grasă aşteaptă banii de coşniţă
socotind în grămezi separate întreţinerea, lumina,
televiziunea, pâinea

cea de toate zilele
nu-l mai trezeşte ca-n alte dăţi
îl descalţă
îşi spune doar pentru sine abia ne-ajunge …

La pas prin Brașov mulțumește doamnei Angela Nache Mamier pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material și acceptul de a publica o parte din creațiile literare.

VIA:

1- Asociatia Scriitorilor de Limba Romana din Quebec

2 – thau-infos.fr

3 – usrbrasov.ro

4 – banatulazi.ro

5 – vocativ-plus.com

6 – poezie.ro

7 – scriitoriromanicontemporani.wordpress.com

CONEXIUNI, muzica inimii tale

Vineri, 26 ianuarie, în Clubul ROCKSTADT, am retrăit atmosfera muzicii transmisă din generație în generație. Reuniți acum doi ani în varianta originală – Florian Stoica – voce, Victor Solomon – chitară, Gabi Isac – bas și Victor Lenghel – tobe, trupa CONEXIUNI a început anul în forță.

Iubitori de rock cu părul de zăpadă și tineri sorbind din fântâna vieții au cântat și dansat pe ritmurile incisive sau melancolice ale trupei rock Conexiuni. Zâmbetul lăuntric s-a revărsat de pe chip și din suflet pe acordurile unor melodii care au radiat un buchet de emoție, iubire, nostalgie, speranță, dorințe, bucurie și vitalitate.

Trupa rock Conexiuni a fost înființată în toamna anului 1983, la Brașov, la inițiativa a trei studenți: Marcel Boca, Florian Stoica și Victor Lenghel și a debutat la Casa de Cultură a Studenților, potrivit conexiuni.com.ro.

Conexiuni a cântat pe scenă alături de trupe de renume internațional: Scorpions, la București, în 1993, Saxxon și Paradise Lost, la Festivalul „Rock ’94”, iar în 2004, în deschiderea concertului Europe, la Brașov.

Pentru formația brașoveană, anul 2018 reprezintă o cifră jubiliară, 35 de ani de la înființare. Fulgi de fericire, gânduri bune și stropi de sănătate să vă fie străjeri! La mulți ani!

Secvențe din concert:

Conexiuni – Tu

Tu, ești în globul de cristal
Ce-mi arată drumul către mal
Când mă pierd în lumea mea, și-aș vrea
Să înving tristețea grea

Tu, nevăzută dar te simt
Te ignor dar nu pot să mă mint
Ești în ceea ce respir, ești tu
Firul ce mă leagă de miracolul din zori
Când din vis cobori, în tot ce ating în jurul meu
Chipul tău îl văd mereu, în gând
Ești orice, oricum, oricând

Tu, așteptarea din amurg
Când secundele încet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mâna ta

Tu, ești ideea de intens
Căutării mele-i dai un sens
Un motiv ca să încerc mai mult

Tu ești vocea ce-o ascult
Ești chemarea de demult
Ce mă face să nu-mi aparțin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, ești tu
Nu pleca nu spune nu…

Pentru informații complete vă invităm să vizitați paginile:

http://www.conexiuni.com.ro/

Conexiuni

@formatiaconexiuni

Video: YouTube

Credit foto: Dan Străuți

Brașoveni celebri: Colonelul Vasile V. Scârneci (1896 – 1969)

– Se naşte în septembrie 1896, la Rupea (jud.Braşov), într-o familie de plugari.

– În anul 1915, la numai 19 ani, este încadrat în serviciul Siguranţei Statului (Serviciul Secret), secţia de misiuni externe.

– În 1916  avea deja 14 misiuni de trecere clandestină a frontierei în zona masivului Ghimeş-Palanca, pentru a culege informaţii cu privire la trupele maghiare din zona Miercurea Ciuc.

– Septembrie 1916: renunţă la gradul de sublocotenent în serviciul Siguranţei pentru a fi încadrat ca soldat(!) în Regimentul 3 Vânători, unitate de elită a armatei române.

– Decembrie 1916 – este rănit în luptă, în zona Coasta Lupii, comuna Pătârlagele(jud.Buzău). Refuză evacuarea,nu părăseşte comanda plutonului!

– Ianuarie 1917 – rănit grav în luptă, este evacuat la Piatra Neamţ.

– Avansează rapid până la gradul de plutonier.

– 26 iulie 1917- este rănit în luptă, la sud de satul Doaga (jud.Vrancea). Refuză evacuarea către spital.

– 30 iulie –  evacuat de pe linia frontului, este internat în spitalul “Beldiman” din Bârlad.

– August 1917 – în spital, este decorat cu “Virtutea Militară” clasa a II-a, de către însuşi Regele Ferdinand.

– August 1917 – este avansat la gradul de“sublocotenent de rezervă”, fără a avea “carte militară” (şcoală militară)!!

– Decembrie 1917 – este transferat la Regimentul Vânătorilor de Munte(armă de elită înfiinţată în noiembrie 1916), al cărui comandant nominal era prinţul Carol al II-lea, organizatorul de facto al regimentului fiind locotenent-colonelul Virgil Bădulescu.

– Iulie 1918 – devine sublocotenent activ, impedimentul lipsei de şcoală militară fiind depăşit.

Prinţul Carol îl descrie:“ Excelent instructor, ştie să-şi apropie sufletul soldatului. Nu înjură, nu bate! La inspecţia  plutonului a prezentat o unitate admirabil instruită şi vioaie.”

– 1919 – este decorat de către britanici pentru curaj in luptă, cu“Military Medal GV For Bravery in the Field”.

– Participă la războiul din 1919 împotriva comuniştilor lui Bela Kun, care preluaseră puterea în Ungaria.

– 1920 – transferat la Batalionul 2 Vânători de Munte, la Braşov.

– 1920/1921 – urmează cursurile Şcolii de Aplicaţie.

– 1922 – urmează cursuri la Şcoala Specială de Infanterie a Corpului 7 Armată.

– Se remarcă la competiţiile sportive militare, la probe de atletism, ski, bob.

– În perioada 1920-1924 primeşte permanent calificative de excelenţă.

– Între 1923 -1924 urmează cursurile Secţiei Militare a Institutului Naţional de Educaţie Fizică(INEF).

– În 1924 câştigă un concurs de atletism organizat pe armată unde este premiat, inclusiv cu un plic cu bani,  de către ministrul de război, generalul Mărdărescu. Sublocotenentul Scârneci preia plicul cu bani şi, fără  a-l deschide, îl predă unui camarad pentru a împărţi banii cu soldaţii cu care a concurat. “Domnul ministru  s-a cam şifonat”, nota Vasile Scârneci în jurnal.

– În perioada 1923-1926 participă la mai multe competiţii sportive, civile şi militare, unde se clasează permanent pe podium.

– În 1926 i se naşte primul copil, Radu, viitor campion la ski, participant la olimpiadele de la St.Moritz(1948)  şi Oslo(1952), urmat de al doilea copil în 1927, o fetiţă pe nume Anca. * De menţionat faptul că dl. Radu Scârneci  apare în 1951 pe timbrul poştal emis cu ocazia Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă, fiind singurul schior român ce apare pe o marcă poştală.

– În 1926 este avansat la gradul de căpitan.

– Februarie 1928 – participă la Jocurile Olimpice de la St.Moritz, reprezentând România la probele de  “patrulă militară”, similare cu probele de biatlon pe echipe, pe o distanţă de 28 de km.

– Între 1930-1933 îşi construieşte o casă în Poiana Braşov, devenind primul locatar permanent la staţiunii.

– 1933 – regele Carol al II-lea îl decorează personal cu Ordinul “Steaua României”în grad de Cavaler.

– Mai 1934 – devine adjutantul comandantului Grupului 1 Vânători de Munte, colonelul Nicolae Strat.

– 1938 – devine “oarecum prieten şi camarad de schi” cu Ion Antonescu, viitorul mareşal al României.

– Devine membru al clubului “Celor 15”, printre ai cărui membrii îi găsim pe prinţii Carol şi Nicolae, generalul Iosif Iacobici,  viitorul general Ioan Dumitrache, Alecu Manolescu, Emil Pălăgeanu, Florin Rădulescu, Alexandru Vătămanu.

– 1 iunie 1938 – este avansat la gradul de maior, fiind detaşat la Batalionul 3 Vânători de Munte.

– Septembrie 1939 – Polonia este atacată de Germania şi URSS, Al doilea Război Mondial se declanşa la frontiera de nord a României. Batalionul 3 este detaşat în Bucovina, în zona Câmpulung.

– Iunie 1941 – unităţile armateilor române şi germane intră în teritoriul Basarabiei, ocupat de URSS, batalionul 3  pornind campania din zona Rădăuţi.

– În perioada iunie 1941 – iunie 1942, maiorul Scârneci se va afla permanent în cele mai avansate poziţii ale  batalionului său, sfidând moartea şi regulamentele. Primul concediu îl va avea abia după 15 luni!

– Septembrie 1941 – devine comandant cu drepturi depline al Batalionului 3 Vânători de Munte.

– Februarie 1942 – este decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pe brevet fiind menţionat: “Pentru dârzenia cu care rezistat în faţa satului Timoşevka, timp de şapte zile şi şapte nopţi, respingând cu grele   pierderi pentru inamic peste 14 atacuri. În tot timpul luptelor, a stat în prima linie, sfidând moartea, pentru a încuraja   ostaşii prin prezenţa sa.”

– Iunie 1942 – este avansat la gradul de locotenent-colonel.

– Este decorat de către germani cu Crucea de Fier clasa a II-a şi a I-a, medalia “Winterschlacht im Osten 1941/1942” (”Bătălia de Iarnă/1941-1942”).

– A participat la bătălia pentru cucerirea “fortăreţei Sevastopolului”.

– Străbate în fruntea batalionului său peninsula Crimeea, văile şi înălţimile din zona Sevastopolului, trecând apoi  marea Azov spre Cuban.

– După 23 august, dată la care România trece de partea Aliaţilor, locotenent-colonelul Scârneci va participa la luptele  pentru eliberarea oraşului Sfântu Gheorghe. La 8 septembrie, două dintre companiile comandate de Scârneci reuşesc  să pătrundă în oraş.

– În octombrie 1944, aflat pe aliniamentul de pe Someş, primeşte ordinul de retragere către garnizoana Braşov. Astfel se încheie participarea Batalionului 3 la eliberarea Transilvaniei.

– Aprilie 1945 – este avansat la gradul de colonel, fiind repartizat în zona Trei Scaune.

– 9 august 1946 – este trecut “cadru disponibil”, astfel se încheie cariera sa militara de aproape 30 de ani, în care ajunsese   de la gradul de soldat voluntar la cel de colonel.

– Nu a fost acceptat în noua orânduială “democratică”.

– Chiar dacă nu a fost închis, a fost vizat de controale, percheziţii la domiciliu, declaraţii, etc.

– În anii 60, când controalele s-au rărit, consecinţă a distanţării Bucureştiului de Moscova, Vasile Scârneci a dezgropat  o ladă ascunsă în grădina casei sale,  unde erau ţinute ascunse mărturiile sale de pe front; câteva carneţele, fotografii,  decoraţii, etc. Transcrierea acelor carnete cu notiţe zilnice de pe front a rezultat într-o serie de caiete jurnal, publicate  de Editura Militară în 2013, sub titlul “Viaţa şi moartea în linia întâi”.

– Militar de excepţie, cu sufletul lipit de ostaşii săi, un polisportiv cu performanţe dovedite, înzestrat cu umor şi sinceritate,  capabil de a face faţă provocărilor, apreciat de superiori şi iubit de subalterni, izolat de regimul comunist care i-a confiscat  mare parte din proprietăţi, Vasile Scârneci se stinge din viaţă la 16 august 1969.

Colecţia colonelului Vasile V. Scârneci a fost pusă la dispoziţia publicului, graţie amabilităţii doamnei Aurica Schone-Scârneci.

Un material realizat de Florin Șerban – retromil.ro

Nota: Colectia privata retromil.ro „Amintiri de pe front” 1941 – 1945 poate fi vizitata la Muzeul Judetean de Istorie Brasov.

Credit foto: Dan Străuți

Un român, bursier integral la Colegiul Purcell din Londra

Tânărul violonist brașovean, Ioan-Octavian Pârlea și-a văzut visul împlinit. A obținut un loc de studiu și o bursă integrală, în valoare de peste 30 de mii de lire anual, la prestigiosul Colegiu de Muzică Purcell din Londra.

Performanța sa este extrem de rară, în condițiile în care, de regulă, statul britanic asigură pentru studenții din afara granitelor, aproximativ două-treimi din bursă. Profesorii de la Londra au văzut în Octavian un talent care merită educat și promovat, lucru confirmat chiar de directorul Colegiului Purcell, Stephen Yeo. Acesta preciza în scrisoarea oficială adresată părinților lui Octavian: „Membrii comisiei au fost extrem de impresionați de prestația lui Ioan-Octavian și, la recomandarea lor, sunt încântat să îi ofer un loc la Colegiul Purcell, combinat cu o bursă.”

La un astfel de colegiu, grija cea mai mare a direcțiunii este de a găsi profesorii potriviți pentru fiecare talent în parte. „Șefii noștri de catedră sunt responsabili pentru alocarea profesorilor-cheie și vor face toate eforturile să găsească fiecărui student profesorul potrivit”, mai spunea Stephan Yeo în adresa sa.

Trebuie precizat că acest colegiu,care promovează tinerele talente în muzică, este patronat și girat de nume celebre din acest domeniu, de pe tot globul. Printre ei se numără Sir Simon Rattle (președinte) sau Vladimir Ashkenazy (CEO).

Rotaryenii de la Clubul Brașov Kronstadt împreună cu Interact Kronstadt și Rotaract Brașov sunt mândri că tânărul susținut și apreciat de ei a primit recunoașterea oficială a talentului său. În onoarea lui Octavian, rotaryenii au organizat în 5 februarie, la Opera din Brașov, un concert pentru strîngere de fonduri.

În urma evenimentului, au fost colectați 6061 de lei. Această sumă a acoperit biletele de avion dus-întors București- Londra pentru Octavian și părinții săi, dar și costurile unui arcuș profesionist. Arcușul este  marca Stefan Kuhlan, inscripționat cu o serie unică. El este garantat pe viață, iar atunci când Octavian va concerta pe marile scene ale lumii, gândurile comunității noastre îl vor susține în tot ceea ce va face.

Octavian Pârlea este un licean care a împlinit 16 ani luna trecută. Cântă la vioară de la 7 ani. A studiat primele clase de vioară la Liceul “Tudor Ciortea” din Brașov, iar din clasa a V-a s-a transferat la Colegiul „Dinu Lipatti” din București. Este premiant al mai multor olimpiade naționale de vioară și câștigător al mai multor competiții naționale și internaționale. În 2016, a fost remarcat de doi maeștri internaționali de vioară în timpul unui master organizat la Sinaia. Aceștia l-au invitat să susțină  admiterea la prestigiosul Colegiu Purcell din Londra. Examenul a avut loc pe 26 ianuarie, anul acesta, potrivit comunicatului de presa remis La pas prin Brasov.

Acum, după anunțarea rezultatelor, Ioan-Octavian Pîrlea este al doilea român din istoria Colegiului Purcell din Londra care a obținut o bursă de studiu.

Felicitari!!!

Lansare de carte: IERUSALIM. Lumină şi culoare – Aurelia Stoie Mărginean, artist plastic braşovean

Miresme de culoare revărsate din vârful pensulei strălucind în retină. Fin observator al detaliilor, artista Aurelia Stoie Mărginean redă fidel imaginile surprinse în Israel cu ajutorul acuarelei.

Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului a fost gazda  lansării albumului de acuarelă şi pictură  IERUSALIM. Lumină şi culoare al doamnei Aurelia Stoie Mărginean, artist plastic braşovean.

Aurelia Stoie Mărginean este pictoriță (n. la Tg. Mureș – 19 iunie 1940) și s-a stabilit cu familia la Brașov din cauza cedării Ardealului în urma Dictatului de la Viena. Absolventă a Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu” – Cluj-Napoca, promoția 1966, membră a uniunii Artiștilor Plastici din România, membră a Asociației internaționale de Artă Plastică UNESCO, profesoară de pictură și grafică la Școala de Arte – Brașov, 1975 – 2004, sunt câteva din reperele principale ale doamnei Aurelia Stoie Mărginean, artist plastic braşovean.

Aurelia Stoie Mărginean are lucrări în colecții de stat la: Ministerul de Externe al României, Primăria Municipului Brașov, Cercul Militar Brașov, Muzeul Primei Școli Românești Brașov, Academia „Henri Coandă” Brașov, Biblioteca Județeană „George Barițiu” brașov, Centrul Medical „Hiperdia” Brașov dar și lucrări în colecții particulare din România, Austria, Italia, Venezuela, Anglia, Cipru, Creta, Canada, Israel și SUA. Artista mai are lucrări în muzee din Brașov, Ploiești, Deva, Lăzarea, Valea Doftanei și Tulcea. De-a lungul anilor a avut 52 de expoziţii personale în ţară și în străinătate.

Aurelia Stoie Mărginean a fost distinsă de-a lungul carierei cu numeroase premii şi diplome naţionale şi internaţionale.

Vă invit să urmărim declarația artistei dar și ale celor prezenți la lansarea albumului de acuarelă şi pictură  IERUSALIM. Lumină şi culoare.

Video: YouTube

Credit foto: Dan STRĂUȚI

Ioan-Octavian Pârlea, la prestigiosul Colegiu de Muzică Purcell din Londra

Un elev din Brașov ar putea ajunge unul dintre cei mai străluciți violoniști ai lumii. Ioan-Octavian Pârlea are toate șansele să primească o bursă la renumitul Colegiu de Muzică Purcell din Londra.

Povestea primului proiect din 2017 al echipei Rotary Kronstadt se scrie în jurul acestui tânăr talentat din Brașov, un violonist ambițios și talentat în vârstă de 15 ani. Camera de Comerț și Industrie Brașov susține performanța tinerelor talente din România și s-a alăturat acestui demers.

Deoarece, familia lui nu-și permite să acopere cheltuielile de transport și de călătorie spre Londra, echipa Rotary Kronstadt împreună cu Interact Club Brașov va organiza un concert caritabil pentru a da o șansă tinerelor talente din România să facă performanță şi să reprezinte România peste hotare cu mândrie.

Ioan-Octavian Pârlea s-a născut pe 3 februarie 2001, la ora 22.20 de minute. Tatăl său își amintește cu exactitate momentul: „Eram prim-clarinetist la Opera din Brașov. Am terminat spectacolul la 21.30 și am plecat repede la Maternitate, unde soția mea trebuia să nască. Nu m-au lăsat să o văd, pentru că era prea târziu. Am ieșit în curte și am auzit un plânset de bebeluș. M-am uitat la ceas. Era ora 22.20. Am mers acasă, am sunat la Maternitate și mi-au spus că fiul meu a venit pe lume la ora 22.20.”, potrivit comunicatului de presă remis La pas prin Brașov.

Când era mic, Octavian iubea mașinuțele. La șase ani, le-a schimbat însă pe o pianină adevărată. Deși a făcut progrese rapide în urma lecțiilor particulare, părinții au decis să-l dea, în clasa întâi, la vioară. S-au gândit că e mai ușor să reușești în lumea internațională a muzicii cu vioara, decât cu pianul. Și s-a dovedit alegerea cea bună! După niciun semestru de școală, Octavian a avut primul său concert cu Filarmonica din Brașov, iar concursurile și concertele au continuat lună de lună.

La 12 ani, când copii sunt încă foarte atașați de casă, de familie, Octavian le-a cerut părinților să-l transfere la liceul de muzică Dinu Lipatti din București. Simțeacă trebuie să treacă la o nouă etapă de studiu. Din primul an la București, a fost selectat pentru Olimpiada Națională de vioară și a luat locul întâi.

Au urmat numeroase concursuri și premii. Anul trecut a fost răsplătit cu un masterclass în Elveția. A câștigat o bursă de o mie de euro, pentru studiu cu profesori renumiți la Geneva. A renunțat la premiu în favoarea unui prieten, pentru că Octavian își dorea altceva, se precizează în comunicat.

Octavian și-a dorit să ajungă la Sinaia unde se desfășura masterclass-ul violonistului Remus Azoiței, profesor la Academia Regală de Muzică din Londra. Deși nu a prins un loc la clasa acestuia, a continuat să spere că profesorul își va face timp să-l asculte. Iar minunea s-a întâmplat! Profesorul i-a acordat un sfert de oră din timpul său liber o audiție. l-a ascultat 45 de minute, timp în care i-a făcut numeroase recomandări.

Până la recitalul final, care avea loc peste trei zile, Octavian a exersat zi și noapte la vioară ca să pună în practică recomandările maestrului. recitalul i-a convins pe profesorul Azoiței și pe colegul său de master, Charles Sewart, director al Catedrei de Corzi la Purcell School london, că octavian este un talent.

Începând cu momentul Sinaia, viața lui Octavian s-a schimbat! profesorul Azoiței i-a anunțat pe părinții lui Octavian că fiul lor este invitat să de o probă la Colegiul de Muzică Purcell din Londra. „băiatul ăsta e un geniu! Copilul ăsta a înderptat în trei zile lucruri pe care unii dintre studenții mei le îndreaptă într-un an. Am vorbit cu Charles și vrem să-I acordăm lui Octavian o bursă la Colegiul Purcell din Londra. trebuie să se pregătească de examen.”

Părinții lui Octavian au făcut și fac eforturi financiare deosebite pentru a susține performanțele fiului lor. Cazarea, biletele de avio și meditațiile de la Londra, de la începutul lunii ianuarie și din această săptămână îi costă 2000 de lire, bani împrumutați până acum.

Rotary Brașov Kronstadt vrea să le ofere acestor oameni o mână de ajutor. Pe 5 februarie a.c., clubul va organiza un concert caritabil la Opera Brașov, iar fondurile adunate vor ajunge la Octavian.

În realizarea acestui eveniment, Clubul Rotary Brașov Kronstadt a beneficiat de sprijinul Primăriei Brașov, Operei Brașov, Inspectoratul Școlar Județean Brașov și Camera de Comerț și Industrie Brașov.

Vor evolua pe scenă, pro bono, interpretul Adrian Daminescu, Anca Parlea Band, Trupa de cabaret „Rising Sun”, tenorii Mugurel Oancea, Bogdan Mirică, soprana Mihaela Marele, grupul Versus si violonistul Octavian Pârlea.

Fotografii preluate de pe pagina Rotary Brașov Kronstadt.

Video: YouTube

Video: Braşoveni din elita românească – Fraţii Ion şi Alexandru Lapedatu la 140 de ani de la naştere

Inițiatori de legi și reglementări publice, organizatori de instituții și organizații civice sau religioase, importanți donatori și finanțatori ai unor edificii publice, civile şi religioase, fraţii Ion şi Alexandru Lapedatu au participat decisiv la procesul de modernizare şi unificare legislativă, administrativă şi instituţională a României Mari.

Cu ocazia vernisajului a fost prezentat şi albumul „Gemenii Alexandru şi Ion Lapedatu istorie şi finanţe”, de catre prof. univ. dr. Ioan Opris, editura Oscar Print, 2016, susţinut de Banca Naţională a României şi Fundaţia Lapedatu.

Expoziţia poate fi vizitată până în luna noiembrie 2016, la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, Piaţa Sfatului 15.

Credit foto: Dan STRAUTI

Braşoveni din elita românească – Fraţii Ion şi Alexandru Lapedatu la 140 de ani de la naştere

Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului împreună cu Academia Română, Banca Naţională a României, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” Braşov, Fundaţia Lapedatu – Bucureşti, Aşezământul Lapedatu – Cluj, Fundaţia Academia Civică, vă invită vineri, 30 septembrie, ora 13:00, la vernisajul expoziţiei „Braşoveni din elita românească – Fraţii Ion şi Alexandru Lapedatu la 140 de ani de la naştere.”

Expoziţia aduce în actualitate festivitatea din anul 1936, când, fraţii Ion şi Alexandru Lapedatu, braşoveni iluştri din elita românească, au fost sărbătoriţi în sala festivă a Liceului „Andrei Şaguna”, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de viaţă.

Inițiatori de legi și reglementări publice, organizatori de instituții și organizații civice sau religioase, importanți donatori și finanțatori ai unor edificii publice, civile şi religioase, fraţii Ion şi Alexandru Lapedatu au participat decisiv la procesul de modernizare şi unificare legislativă, administrativă şi instituţională a României Mari.

Cu ocazia vernisajului va fi prezentat şi albumul „Gemenii Alexandru şi Ion Lapedatu istorie şi finanţe”, editura Oscar Print, 2016, susţinut de Banca Naţională a României şi Fundaţia Lapedatu.

Expoziţia poate fi vizitată până în luna noiembrie 2016, la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, Piaţa Sfatului 15.

Afisul evenimentului

Brașoveni celebri – Generalul Traian Moșoiu (1868 – 1932)

Traian Moşoiu s-a născut la 2 iulie 1868, în satul Tohanul Nou din zona Branului, Brașov, zonă cu străvechi sate românești, care în decursul timpului a dat numeroși martiri și luptători în lupta contra dominației străine în Transilvania.1

Traian Moşoiu a frecventat clasele I-IV în satul natal. A absolvit liceul „Andrei Şaguna” din Braşov2. Traian Moşoiu s-a perfecţionat în cunoaşterea limbii germană, franceză şi maghiară, absolvind liceul cu, calicativul „foarte bine”.

Format sufletește în atmosfera de profundă trăire a valorilor naționale și tradiționale a satelor brănene, a trăit cu profundă emoție știrile referitoare la participarea armatei române la razboiul de independență de la 1877 – 1878. 1 Pentru că la vremea aceea Transilvania era sub stăpânirea Austro-Ungariei, a urmat cursurile şcolii militare de la Budapesta, apoi Şcoala Militară „Wiener Neustadt“, pe care a terminat-o la 1 iunie 1889 cu gradul de sublocotenent în armata austro-ungară, fiind repartizat în garnizoana Sibiu.3

A fost numit ofiţer în Regimentul 85 Infanterie în anul 1886.2 Conștiința sa de român era incompatibilă cu serviciul în cadrul armatei imperiale habsburgice. 1 Bun analist politic şi militar, şi-a dat seama de evoluţia evenimentelor, a demisionat din armata austro-ungară la 15 iulie 1891 şi a trecut graniţa în România şi se înrolează în armata română. Doi ani mai târziu a fost luat în evidenţele armatei române (1893). 2

Generalul Traian Mosoiu
Generalul Traian Mosoiu

În perioada 11 decembrie 1918-12 aprilie 1919, generalul Moşoiu a comandat Armata „Transilvania” într-o campanie glorioasă care-i va aduce notorietatea naţională. În fruntea trupelor sale, a intrat în Sibiu, la 12 decembrie 1918, „înfiorat de sfinte emoţii… în centrul acesta românesc, unde s-a lucrat atât de mult şi atât de însufleţit pentru îndeplinirea idealului sfânt şi mare al unirii tuturor românilor”. Cu Divizia 7 Infanterie, intra în Cluj, la 25 decembrie 1918, iar în Oradea8 patru luni mai târziu, în 20 aprilie 1919. 5 Ulterior numit la comanda „Grupului de armate Nord”, a înaintat în fruntea trupelor sale spre Tisa, fiind numit, la 5 iulie 1919, guvernatorul militar al teritoriilor ungare eliberate de sub dictatura lui Bella Kun.6

„La intrarea trupelor române în Ardeal, generalul Traian Moşoiu a dat o proclamaţie în care spunea: „Români! Cu noi aducem libertatea, iar dreptatea este scrisă pe steagurile noastre”… I. R. Abrudeanu citează din ziarul „Telegraful Român”, organul Mitropoliei ortodoxe din Sibiu, articolul „Generalul Moşoiu” în care se spune: …”Neamului nostru românesc de pe aceste plaiuri i-a fost hărăzit deosebit noroc ca din Ardeal, din ţinutul Braşovului, să se ridice marele erou şi bunul Dumnezeu a sădit în pieptul acestui viteaz toate simţămintele, tot sufletul neamului românesc”…7

Generalul Traian Mosoiu
Generalul Traian Mosoiu

După ripostele ofensive ale trupelor maghiare, din 19/20 iunie 1919, care ameninţau oraşul Oradea, Marele Cartier General l-a numit pe generalul de divizie Traian Moşoiu în funcţia de comandant al „Grupului de manevră”. 5 Cu Divizia 1 Infanterie şi Divizia 6 Infanterie, trece la ofensivă în zorii zilei de 24 iulie, manevrând flancul stâng al trupelor maghiare, pe care le-a obligat să se retragă. În 3 august 1919, marile unităţi române au intrat în capitala Ungariei, iar în perioada 16 septembrie – 15 noiembrie 1919 generalul Moşoiu a fost comandantul garnizoanei Budapesta şi, ulterior, până la sfârşitul anului 1919, când a demisionat din armată, a fost comandantul Corpului Vânătorilor de Munte din garnizoana Oradea.5

Elogiind isprăvile generalului Traian Moşoiu, Nicolae Iorga scria la acea vreme după eliberarea Oradei şi a Budapestei că: „Energicul general ardelean, care şi-a dus ostaşii cu un avânt uimitor, chiar pentru cei cari ştim ce înseamnă o înaintare românească, atunci când nu se loveşte de piedica unui duşman, având mijloace de luptă incomparabil superioare, a fost primit cum rareori a fost întâmpinat un şef de cuceritori. Automobilul lui atât de îndrăzneţ, mănat mult înaintea regimentelor cari înaintau, a fost literalmente copleşit, înăbuşit de flori”.

Generalul Traian Mosoiu
Generalul Traian Mosoiu

Traian Moşoiu a rămas în memoria românilor ca fiind arhanghelul bătăliei pentru eliberarea Ardealului.4, 10

Funcţii deţinute: 1,5,9, 10

  • Comandant de companie în Regimentul 9 Romanaţi (1901 – 1904)
  • Comandant de companie în Batalionul 9 vânători din Ploieşti
  • Comandant al Batalionului 1 Infanterie din Regimentul 30 Muscel
  • Şef al Secţiei Mobilizare din Regimentul 30 Muscel
  • Comandant al Regimentului 6 „Mihai Viteazul” din Bucureşti
  • Comandant al Batalionului 7 vânători din Galaţi
  • Comandant al Regimentului 2 Infanterie Râmnicu Vâlcea
  • Comandant al Brigăzii 3 Infanterie (1916)
  • Comandant al Diviziei 23 Infanterie (1916)
  • Comandant al Diviziei 12 Infanterie (1917)
  • Comandant al Diviziei 7 Infanterie Roman (1918)
  • Guvernator militar al Transilvaniei (1918)
  • Comandant al Grupului de armate „Nord” (1919)9
  • Comandant al garnizoanei române din Budapesta (1919)
  • Guvernator militar al teritoriilor ungare de la vest de râul Tisa (1919)2
  • Comandantul Corpului Vânătorilor de Munte din garnizoana Oradea (1919)5
  • Ministru de război în guvernul Vaida-Voevod
  • Senator
  • Ministru al Comunicaţiilor (1922 – 1923)
  • Ministru al Lucrărilor Publice (1923 – 1926)2

Trecut în rezervă la cerere în luna decembrie 1919.

Decoraţii 2

  • Coroana României (1907)
  • Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a
  • Legiunea de onoare franceză, decorat de către generalul Henri Berthelot.

A murit la 15 august 1932 şi a fost îngropat în cimitirul Bellu Militar.

„În perioada interbelică, în Cluj şi Transilvania, toţi comandanţii au săvârşit o operă de mari proporţii şi de unanimă preţuire.“ – Octavian  Goga

VIA:

1 – Mihail Diaconescu – Istorie și valori – Studii, comunicări, eseuri, articole, Ed. M.I., București, 1994

2 – enciclopediaromaniei.ro

3 – lumeamisterelor.com

4 – ziuanews.ro

5 – primarianasaud.ro

6 – cultural.bzi.ro

7 – vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro

8 – evenimenteoradea.ro

9 – clujarm.ro

10 – Bihoreanu, Tudor Gheorghe; Moşincat, Constantin; Tulvan, Ioan – Generalul Traian Moşoiu – Arhanghel al bătăliei pentru Ardeal, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2002

Credit foto: Dan STRĂUȚI

Brașoveni celebri – Sextil Puşcariu (1877 – 1948)

Sextil Puşcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov – d. 5 mai 1948, Bran, județul Brașov) a fost lingvist, filolog, profesor, rector, membru al Academiei Române.1

Fiul lui Iosif Pușcariu, avocat, și al Eufrosinei (n. Ciurcu). Veche familie de intelectuali militanți pentru drepturile românilor ardeleni. Tatăl a editat revista umoristică Cocoșul roșu (1874-1878) si a lăsat pagini memorialistice legate de Brașov (1909).7 Sextil Pușcariu a scris versuri și schițe, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai literaturii noastre, a scris cronici muzicale și teatrale.

Domeniile în care si-a desfășurat activitatea sunt foarte numeroase, dintre care amintim: problemele mari ale românității și ale continuității limbii noastre în Dacia; cunoașterea aspectelor cu caracter practic (ortografie, dicționar, sistemul fonetic și fonologic al limbii noastre); probleme legate de lexicografie; metode noi de studiere a vocabularului etc.3

A iniţiat şi a coordonat Dicţionarul limbii române (Dicţionarul tezaur al Academiei) şi Atlasul lingvistic român.4 Pentru această lucrare cel care semnează a studiat în nouă sute de zile trei sute de comune, scriind la faţa locului aproape 700.000 de răspunsuri, iar tânărul şi distinsul slavist Emil Petrovici a lucrat vreo şapte sute de zile în alte optzeci de comune din întreaga ţară, scriind aproape 400.000 de răspun­suri.9 Cele câteva hărţi publicate în prospectul acestei lucrări arată, între altele, stăruinţa neamului nostru în nordul Dunării şi drep­turile noastre asupra acestui pământ care ne-a fost leagăn şi ne va fi şi mormânt.9

A fondat la Cluj 1 şi a condus revista Dacoromania, (Buletinul Muzeului Limbii Române), care se va impune la nivel nu numai naţional, în care va publica 19 studii, 59 de recenzii, 7 note, 15 articole mărunte şi 15 necrologuri.4

A întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj, primul institut românesc de lingvistică. Primul rector român al Universităţii din Cluj.3

Studii gimnaziale şi liceale la Braşov, la actualul Colegiu Naţional „Andrei Şaguna”, studii superioare la Leipzig (1895-1899), Paris (1899-1901), Viena (1902-1904). Doctor în filosofie al Universităţii din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena.2

Din 1906, profesor titular de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți. La izbucnirea războiului, mobilizat pe frontul italian (1914-1918), începe, în perioadele de răgaz, să redacteze prima parte a „memoriilor”(copilăria și adolescența). 4

Îşi adună foiletoanele critice în 1909, sub titlul Cinci ani de mişcare literară (1902-1906). Au urmat Istoria literaturii române6. Epoca veche (1920), Literatura română (1925), Pe marginea cărţilor (1926 şi 1938). Deşi receptiv în tinereţe la fenomenul modern european (îndeosebi la teatrul naturalist şi simbolist, la dramaturgia lui Franz Wedekind şi a lui August Strindberg), Puşcariu este în esenţă un critic tradiţionalist. A nutrit o mare admiraţie faţă de Nicolae Iorga, fiind influenţat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul an de apariţie al revistei, popularizează operele scriitorilor din Regat. 5

Admiră poezia populară, în care crede că predomină lirismul, îl preocupă specificul naţional al literaturii române (Ce e românesc în literatura română?, 1929), influenţa romantismului european şi a literaturii germane (Deutsche Kultur auf das rumanische Volk, 1933).5 Lucrarea sa Zur Rekonstruktion des Urrumänischen (Halle, 1910) reprezintă prima încercare de reconstituire a formelor limbii române anterioare diversificării ei dialectale (străromâna sau româna comună), în discursul de recepţie la Academie (1920), Locul limbii române între limbile romanice, relevând latinitatea limbii române, similitudinile ei structurale, dar şi deosebirile faţă de celelalte limbi romanice, ca rezultat al împrejurărilor diferite de dezvoltare, el evidenţiază pentru prima oară situaţia specifică a românei, valoarea ei de cel mai vechi şi sigur document pentru reconstituirea formelor de latină populară.8

Scrie, cu sensibilitate şi înţelegere, dar fără a se remarca prin idei originale, despre mai toţi marii autori de literatură, de la I. Heliade-Rădulescu la Mihai Eminescu, de la C. Negruzzi şi V. Alecsandri la G. Coşbuc, Ioan Slavici şi Liviu Rebreanu. Din literatura contemporană îi reţin atenţia duioşia şi sinceritatea lui St. O. Iosif, versurile din primul volum al lui O. Goga, filonul vigurosului talent epic al lui Mihail Sadoveanu. Surprinzător pentru un critic care nu gusta poezia lui Al. Macedonski şi nici curentele de avangardă, în timp ce se entuziasma citind versurile Mariei Cunţan, este modul în care analizează poezia lui D. Anghel, elogiind-o chiar pentru elementele ei simboliste.5

Titularul catedrei de limbă şi literatură română şi decanul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea din Cernăuţi în 1918. Comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România.2

Inițiază și conduce ziarul „Glasul Bucovinei” apărut la 22.10.1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina, unde salută apariția în poezie a lui Lucian Blaga. 3 Marele merit al lui Puşcariu rămâne acela de a-l fi descoperit pe Lucian Blaga şi de a-i fi patronat debutul în „Glasul Bucovinei”, unde apar Gorunul, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi alte poezii care vor intra în volumul Poemele luminii, premiat de Academia Română, împreună cu Pietre pentru templul meu, la propunerea lui Puşcariu. 5

Participă activ la unirea Bucovinei cu Vechiul Regat. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, Sextil Pușcariu rămâne omul de știință integru.3 Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România.

Este membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922-1925).1 Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuţi (1918) şi Cultura din Cluj (1924).2

„Drumul Nou“ este cea de-a patra publicaţie apărută sub egida profesorului, între mai şi decembrie 1931, cu 37 de articole semnate sub nume propriu şi alte 95 cu pseudonimele Corvin, M. Corvin, M.C. şi Mateiu Genune. Ce a însemnat acest ziar în viaţa lui Sextil Puşcariu ne-o spune el însuşi, într-o scrisoare adresată lui Ion Bianu: „A fost o încercare de a pune umărul la o operă care mi se părea salvatoare pentru ţara noastră. D-ta, care toată viaţa ai fost neliniştit de dorul de a da tot ce era mai bun în sufletul d-tale pentru ca neamul acesta exploatat de atîţia oameni uşurei şi chiar netrebnici să poată ajunge zile mai bune, vei înţelege dorul irezistibil care îl face cîteodată chiar pe cel mai cumpănit om să intre în vîrtejul luptelor politice. Dar învăţătura ce am tras-o a fost, cred, definitivă…“. 4

A făcut parte din delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva, a fost reprezentantul României la Institutul Internaţional de Cooperaţie Intelectual de pe lângă Societatea Naţiunilor, membru în Comitetul Internaţional de Lingvistică, a condus Revista „Cultura” din Cluj, a fost director al Institutului român din Berlin, rector al Universităţii Transilvane din Sibiu. Sextil Puşcariu este autorul a peste 400 de lucrări de o mare valoare ştiinţifică, a iniţiat şi a coordonat Dicţionarul limbii române şi Atlasul lingvistic român. Printre lucrările sale se află şi „Braşovul de altădată”, o descriere extrem de documentată şi interesantă a oraşului.

În memoria sa, câteva instituţii de învăţământ din ţară îi poartă numele. La Bran i-a fost dedicat un bust din bronz, iar strada unde se află locuința de domiciliu îi poartă numele, iar liceul din localitate îi poartă numele: Liceul Tehnologic „Sextil Pușcariu”.

Sextil Pușcariu aparţine acelei categorii de oameni de ştiinţă ale căror opere, răspunzând celor mai înalte exigenţe ale specialiştilor, constituie, în acelaşi timp, lucrări de popularizare a disciplinei lingvistice, de transformare a ei într-un instrument general de cultură. În lingvistica românească, Sextil Pușcariu rămâne ca savant de renume mondial (membru al mai multor societăţi ştiinţifice străine, între care Academia Saxonă din Leipzig, Academia de Ştiinţe din Berlin, Comitetul permanent internaţional de lingvistică), iniţiator de lucrări fundamentale, creator şi organizator de şcoală. Activitatea sa, depăşind graniţele ştiinţei căreia i-a consacrat cea mai mare parte a vieţii, a îmbrăţişat, cu rezultate deopotrivă de remarcabile, istoria patriei, istoria şi critica literară.8

Volume: Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905; Studii istroromâne, vol. I-III , Bucureşti, 1906-1929; Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910; Dicţionarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniţă), Bucureşti, 1913-1948 (coordonare); Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1920, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987; Limba română, vol. I, Privire generală, Bucureşti, 1940; reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994; Călare pe două veacuri, Bucureşti, 1968; Cercetări şi studii, Bucureşti, 1974; Braşovul de altădată, Cluj, 1977; Memorii, Bucureşti, 1978; Spiţa unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.2

VIA:

1 – enciclopediaromaniei.ro

2- uniuneascriitorilor-filialacluj.ro

3 – univsp.ro

4 – astra.iasi.roedu.net

5 -crispedia.ro

6 – Sextil Pușcariu – Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1920, ediția a II-a Sibiu, 1930.

7 – autorii.com

8 – soltdm.com

9 – Sever Pop, conferenţiar universitar,  Revista ŢARA BÂRSEI, Braşov, Anul IX, Nr. 2, Martie-Aprilie 1937.

Credit foto: Dan STRĂUȚI