Adrian Munteanu: „Ascunde-mă, iubito!” – Un sonet pe zi

ASCUNDE-MĂ, IUBITO !

Ascunde-mă, iubito, de privirea
Lunatecilor greieri din răstoace,
Alungă pui de mierle din găoace
Şi lasă-mă să-ţi răstignesc iubirea.

În trupul tău tăcerea grea se coace
Când smulgi avid din pieptul meu rostirea.
M-afund în cuibul rodnic şi uimirea
Sălbatic vrea cu mine să se joace.

Strivesc sămânţa coapselor virgine
Şi geana muşcă sânul pârguit.
Pătrund adânc, năvalnic… şi mi-e bine!!!

Tot cerul cade-n iarbă istovit.
Un şarpe magic s-a-nălţat din mine,

Ofranda serii fără de sfârşit.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Adrian Munteanu
https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/