Adrian Munteanu – Videosonet 55: „Sub osii ruginite”

Reacția autorului la stimulii exteriori se produce în diferite grade de implicare, sub imperiul stării în care se află la momentul respectiv.

O variantă particulară de evidențiere a legăturii cu vizibilul se realizează prin detașare, procedeu prin care se evidențiază nuanțe care dau firesc, dar și complexitate.

Autorul dialoghează cu sine însuși. Se compune un fel de poezie în poezie.

SUB OSII RUGINITE

Sub osii ruginite plânge şina
Înşerpuind zădărnicită seara.
Mai lăcrimează din neoane gara
Tânjind să dea pe-nsingurare vina.

Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.
Visez răcoarea grotelor din mina
În care-ascund înverşunat hodina
Zvârlind pe trenul obosit ocara.

Pare frumos! Imagini, poezie,
Stol de cuvinte rătăcit pe ram.
Măi Adrian, ce tristă nebunie

Într-un vagon slinos târziu mai am.
Închid un gând zăbavnic pe hârtie
Şi mi-a fugit sonetul sterp pe geam.