Adrian Munteanu: ,,Zidire primenită” (text și interpretare)

Sonetoterapie. Țineți virusul departe cu un sonet pe zi!

Zidire primenită

Mă plec umil în faţa celui tare,

Dar şi a celui ce suflarea-şi sfarmă;

Rămân tăcut, ca ochiul să adoarmă,

Să-mi pot purta fiinţa spre-nălţare;

 

Supus rămân când ura-ţi este armă

Şi-atunci când vii să-mi dărui alinare,

Când ceri răspuns la simpla întrebare

Sau fără pace mă-nconjori cu larmă.

 

Nu fac nimic când spaima se abate

Şi dinţii ei hulpavi mă zdrenţuiesc,

Când dau în drum de porţi desferecate.

 

Smerit mă port şi-atunci când te iubesc.

Atâtea umilinţe revărsate

Îmi primenesc zidirea şi-o sfinţesc.

(2004 – nepublicat)

Video: YouTube

Adrian Munteanu
https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.