„De-ai fi uimirea”, de Adrian Munteanu (text și interpretarea autorului)

DE-AI FI UIMIREA

De-ai fi uimirea-n iarbă răvăşită,
Te-aş strânge-n pumn, ca roua din câmpie
Şi ţi-aş întinde pâinea aurie
Şi sarea caznei între noi sfinţită.

De-ai fi suavul puf de păpădie,
Covor ţesut din liniştea smerită,
Când ziua cade-n brume năruită,
Te-aş aşeza pe-un duh de poezie.

Dar nu-mi rămâi grădină fără roade,
Nici sterp ţinut pe care nu-l ating.
Te ţin în plasa vastelor năvoade

Şi patimi dulci tăcut pe mâini te ling
În prăvălirea clipelor iscoade,
Să-ţi pot sorbi fiinţa, să te-nving.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube
În orice colț de lume v-ați afla, vă invit să ascultați în direct, în fiecare zi, de luni până vineri, la ora 18,30, ora Romaniei, UN SONET ROMÂNESC, accesând RADIO TÂRGU MUREȘ.

Autor și interpret ADRIAN MUNTEANU

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/