Există viață și după Coronavirus…

Nimeni nu e responsabil pentru viața noastră. Noi suntem!

Trăim vremuri care ne fac să reflectăm și să învățăm! Doar atunci când vom conștientiza acest lucru și vom recunoaște acest lucru vom avea capacitatea de asumare a propriei responsbilități!

Aceasta situație oglindește perfect lipsa noatră de încredere, golicunea credinței și, cel mai grav, inconștienta sau superficialitatea importanței educatiei prevenției și a igienei.

Într-o altă dimensiune am putea să înțelegem/acceptăm această pandemie ca pe o lecție de viață. Nu doar pentru noi. Pentru întreaga omenire!

Parcă mireasma bucuriei s-a evaporat! Chiar nu mai e nimic bun și frumos în noi? Doar frică, teamă, lipsa de compasiune? Atât de slabi suntem? Asta am ajuns să fim?

Solidaritatea și gânduile bune, armonia și iubirea…unde sunt? Sau poate erau fake??!!?

Da. Ne confruntăm cu o situație cu bătaie lungă și trebuie luată foarte în serios. Dar asumat. Conștient. Ce trăim acum, cum ne manifestăm, alegerile pe care le facem…parcă nu țin de asumare responsabilă. Din contră. Abandonul, frica și ignoranța ies la iveală!

Avem sistem medical, avem proceduri, și mai mult, acum e momentul acela în care ne lăsăm în grija și responsabilitatea statului. De parcă, aparatul de stat nu e format tot din oameni ?!??! Cu bune și cu rele. Cu suflet. La fel ca și noi, voi…Să nu dăm vina “pe stat”. Sau, s-o dăm. Că ne convine.

Însă, vin și vă întreb…Cum ar fi să devenim, măcar acum, în ceasul cel din urmă, o societate responsabilă? Unde este acel individ care dorește să trăiscă într-o societate armonioasă și frumoasă? Să nu uităm că frumusețea unei comunități este reflectată și de calitatea/condiția oamenilor ce fac parte din ea.  A noastră, oameni buni! De calitatea și condiția noastră… Reflectați la asta… avem timp acum.

Lucrurile se schimbă, evoluează rapid. Dar, spre deosebire de predecesorii noștri avem o șansă ce ne permite să ne manifestăm. Avem tehnologie! S-o folosim! Putem păstra legatura între noi, putem să ne vedem (on –line). Când mă gândesc că în clipele de restriște și de mare încercare, bătrânii noștri se aveau pe ei și pe…Dumnezeu! Marele și Bunul Dumnezeu! Și gândul bun pe care îl trimiteau pur și simplu către cei dragi.  Cu credință! Distanța… nici nu conta. Rugăciunea și dragostea trimisă erau sincere, făcute din inimă. Străbăteau timpul și spațiu.

Oameni buni, există viață și după Coronavirus!!!

Spală-te, aprinde o candelă, fă o rugăciune, emite un gând bun către cineva drag sau undeva, în Univers… Dacă stai acasă, nu înseamnă că tot ce ai de făcut e sa te îndopi și să stai în canapea… Învață, citește, descoperă lucruri noi, dă-ți șansa să fii tu!!!

Am trecut de curând printr-un episod de gripă care ne-a ținut izolați mai mult decât COVID19. Dragii mei, a fost epidemie de gripă în România! Lipseau câte 5, 6 sau chiar 12 copii dintr-o clasă, au fost suspendate activitățile scolare pentru clasele unde mai mult de jumătate erau răciti…Deci, am stat acasă!!!  Că așa se face. Și e normal. Nu ne simțim în stare, suntem slăbiți și avem nevoie de recuperare.

Ce ciudați suntem!! În aceste vremuri, tot ce trebuie să facem este exact același lucru. Să stăm în casă. Și nu pentru ca să ne izolăm, ci ca să  prevenim o situație. Da. Se numește PREVENȚIE. Doar că acum, nu “ne place” contextul. Și dacă se întâmplă, ghici ce? Celălalt e responsabil. Și știți de ce? Pentru că nu a luat măsuri!!! Culmea, nu?

Ne place. Însă nu prea rezonăm cu aceată stare. Se pare că nu prea știm ce este asta. Nu avem educația necesară în acest sens. Și încă ceva…nu avem compasiune. Nici pentru cei sănătoși, nici pentru cei bolnavi.

Bucurați-vă de cei dragi, bucurați-vă de copii, petreceti timp împreună! Au și avem nevoie de asta!

Bucurați-vă de calitățile voastre. Explorați-le și exploatați-le! Faceti sport, cântați, ascultați muzică! Sunt studii, materiale întregi care dovedesc efectul benefic al acestor activități.

Gătiți, transformați-vă sufrageria în cel mai romantic restaurant…aprinde-ți lumânări, pune-ți muzică…

Nu!!! Asta Nu înseamnă că ești iresponsabil!!! Înseamnă că, atâta vreme cât ai o sănătate fizică și mentală, alegi cum să trăiești și ce vrei să transmiți în jurul tău. Este o formă de implicare. Este o formă de solidaritate. Pentru că dacă eu am grija de mine, de cei din jur, poate și cei care fac permanență la DSP vor avea câteva momente de liniște!!! Și ei sunt, normal…OAMENI! Înseamnă că pot să dau o fugă la magazinul din colț. Că acolo nu e doar un magazin. E un nene, sau o tanti care a crezut că poate să îmbunătățească viața celor din cartier și care ține magazinul deschis până în noapte, târziu…uneori chiar non-stop! A ales să devină un mic antreprenor. Pe care acum tu, poți să-l salvezi. Toți putem face asta. Să fim implicați, asumați și să salvăm ce putem, cum putem!! E nevoie de o gândire limpede!

Cred cu tărie că avem oameni capabili să gestioneze astfel de situații din punct de vederea economic.

Să trăiești responsabil înseamnă să înveți să dai prioritate. Să faci ce trebuie nu ce ți-ar place. În ultimii ani am devenit o societate care nu mai are la baza educației și a dezvoltării realitatea, ci doar plăcerea!!! De aceea, efectul nu e întotdeauna cel mai benefic, în nici un caz, pe termen lung. Lipsește soliditatea.

Și da, să trăiești responsabil înseamnă să alegi vibrația în care te aliniezi tu cu tine și cu ceilalți, cu emoțiile și cu trăirile tale. Mai mult, toate acestea îți păstreaza imunitatea, factor esențial în asemenea momente.

Evitați zonele aglomerate! Bucurați-vă de voi! În intimitatea voastră și a familiei voastre! Păstrați o igiena corespunzătoare (bucurați-vă de momentele de răsfăț pe care adeseori vi le doreați și nu aveați timp), Folositi apă și săpun! Alegeți aroma care vă place!

Fiți o energie bună! Pentru trup, suflet și pentru locul în care vă aflați!

Hai să dăm o aromă bună VIEȚII! Și să ne bucurăm de ea.

Pentru că avem această obligație morală! Pentru noi. Și pentru copiii noștri.

Pentru că există viață si după Coronavirus.

Înțelegi ce vreau să spun?!? Ești responsabil!

E răndul tău să alegi muzica!!!

Cu dragoste de VIAȚĂ,

Alexandra Grancea

Foto 2: Paul Condurache