Gabriela Botici: Sonet LXXXVIII (Mi-e foame de iubire)

Mi-e foame de iubire… La orice colț de stradă
Să fie dăruită lumina ambalată,
Mereu să mușc cu sete și să mai cer o dată,
Că pofta nu se stinge, fără să stau la coadă.
Mi-e sete și de pace… Chitara acordată
Cu sufletele noastre doresc în noi să șadă,
Seninul să se nască din nou ca și dovadă
Că am venit din Ceruri și ne-am iubit odată.
Mi-e ură de minciună și de tăceri trucate,
De teama unui mâine scăldat în suferință,
De oameni fără suflet ce beau și azi păcate,
Cu aură de înger și mască de căință
Peste o rece fiară cu gânduri ne-mpăcate,
Peste ateii care nu au gustat credință…
Gabriela Botici
