Adrian Munteanu – Videosonet 102 – „În amurg”

Poetul recurge uneori la o succesiune de întrebări, pentru a ajunge la un răspuns sau la o stare finală. Înșiruirea pe care o face ține de modul în care se aglutinează trăirile sale. O adăstare se petrece în dreptul fiecărui episod, pentru a-i da contur și a-l plasa într-o zonă a emoției pe care o resimte cu fiecare treaptă urcată sau coborâtă.

În amurg

Să nu mai vreau amurgul care pradă
Frânturi de clipe rătăcind năuce
Şi mirtul zvelt, încolăcit pe cruce,
Când ochii Lui cătau prin nori să vadă?

Să nu mai gust licoarea ce aduce
Săgeţi când pofta smulge din plămadă
Şi crivăţul ce-adoarme pe zăpadă
Uitînd sfioase lacrimi să usuce?

Să nu mai fac din urma-n trup săpată
Podoabe dulci, cât încă mai sunt viu,
Şi din zvârluga ce-n pârâu înoată

Belşugul mesei, ca sătul să fiu?
Această caznă ce îmi este dată
Fie ca-n veci departe să o știu!

Adrian Munteanu

Video: YouTube

Foto: Dan Străuți