ÎNCĂ SUNT VIU
Cioplesc în roca ce-mi veghează poarta,
Cu dalta râvnei de-a zidi palatul
Cu albi pereţi ce-mpodobesc regatul
Nădejdilor de a-mi înfrânge soarta.
Giulgiul uitării îmi îmbracă patul
Şi mi-a învins, nesăbuit, deşarta
Credinţă-n tot ce îmi decide soarta
Pornirilor care-mi ascut păcatul.
O teamă-n mine curm, nefericită,
Iar cioburi mii în carne au intrat.
M-a zgâriat osânda lor smintită
Cu-n vaiet crud ce nu l-am alungat.
Dar încă-s viu. În piatra adumbrită
Mai şlefuiesc al clipelor carat.
(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)
Video: YouTube
