„Încă sunt viu”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea lui de către autor

ÎNCĂ SUNT VIU

Cioplesc în roca ce-mi veghează poarta,
Cu dalta râvnei de-a zidi palatul
Cu albi pereţi ce-mpodobesc regatul
Nădejdilor de a-mi înfrânge soarta.

Giulgiul uitării îmi îmbracă patul
Şi mi-a învins, nesăbuit, deşarta
Credinţă-n tot ce îmi decide soarta
Pornirilor care-mi ascut păcatul.

O teamă-n mine curm, nefericită,
Iar cioburi mii în carne au intrat.
M-a zgâriat osânda lor smintită

Cu-n vaiet crud ce nu l-am alungat.
Dar încă-s viu. În piatra adumbrită
Mai şlefuiesc al clipelor carat.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.