Rodica Matilda Miulescu: „Lui Nichita Stănescu”

Lui Nichita Stănescu,

gânduri la:

 ,,Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un vin şi de un viu”

Nichita Stănescu ,,Pagini de jurnal”

Tu, cel ce ai visat a fi doar cina

La care stă vorbirea ţării noastre,

Dar i-ai servit cu har Lumina

Şi curcubeul păsării măiastre,

Tu, cel ce ai visat a-i fi doar vinul

Ce-i izvorât din ţărnă şi din soare,

A-i fi doar viul cu suspinul

Şi de durere şi de uşurare,

Tu, ce i-ai fost ei aurarul

Ce-i lămurea fiinţa din tipare

Spre a ne înneca în ea amarul,

Ce ne mai faci, acolo-n depărtare?

II

Eşti viul, eşti şi vinul

Picurat ca o licoare

Când ţărâna vorbitoare

Însetată-i de Prea Plinul

Ce a născut pe om din boare

Şi la cină e nuntită

Iar de răsărit de soare.

Lui Nichita Stănescu, la aniversarea ultimului poem al Măriei Sale,

,, Către”  scris în data de 11 decembrie 1983,

                                                                                 cu smerită metanie,

                                                                                                Rodica Matilda Miulescu

Lui (…. ) i-a dat Dumnezeu misiunea de a-l lua pe Nichita Stănescu de vers și de a-l împărți ca pâinea caldă celor care nu știu cine este, celor care știu, dar nu-l mai recunosc și celor care îl iubesc. Muzica: Zoltan Butuc Versuri: Nichita Stănescu Album: Frunză verde de albastru – 2017

Poem publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov.

Video: YouTube

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_Stănescu