Adrian Munteanu – Videosonet 98 – „Mă dau deplin”

Ca să exprime o stare profundă, poetul apelează la asocierile ei cu pulsul elementelor din natură, înregistrând mișcările aluvionare ale formelor fără viață aparentă, dar cu o contorsionare în stare să evoce propriile-i zbateri interne.      

Se adaugă sinceritatea. Obligatoria aliniere a gestualității reacțiilor lăuntrice.

MĂ DAU DEPLIN

Cât mai devreme-n adieri tăcute, 

Pornim pe câmp spre via-nmugurită.

Străbatem sate vechi într-o clipită,

Uitând de noi, de zvonuri neștiute.

Când vom sosi pe-a astrelor orbită,

Voi ține-n palme taine prefăcute

În văl țesut din fire nevăzute.

Te simt.Ți-e gura mie hărăzită.

Mă dau deplin şi cerul clipei cade

Pe ochii tăi, târându-mă-n păcat,

Închipuind gigantice cascade.

Te ştiu femeie şi mă simt bărbat.

Am prins tăcerea-n magice năvoade

Şi-un strigăt surd în vers s-a preschimbat.

Video: YouTube

Sursa foto: Pixabay

Adrian Munteanu https://www.amsonete.ro