Rodica Matilda Miulescu: „POVESTE PENTRU ANDRA”

Andra mănâncă plictisită. Are tot ce şi-ar putea dori un copil: hăinuţe frumoase. mâncare din abundenţă şi pe ales, bunici. Aceştia o iubesc ca pe ochii din cap; ba, uneori, iubirea şi darurile lor o sufocă.

Ea ar vrea altceva. Simte că îi lipseşte ceva, mai bine zis, ,,cineva”: Mami şi Tati!.

Ei stau şi azi, ca în fiecare zi, până târziu de tot, la serviciu.

– Meme, spune-mi o poveste!

– A fost odată… începe Meme, uitându-se disperată în jur căci a epuizat demult toate poveştile ştiute, ba chiar şi pe cele culese din sacul cu poveşti al lui Dumnezeu care se deschisese pentru ea odată cu venirea nepoţelei în lume şi se revărsa mai ales atunci când ochişorii iscoditori ai fetiței se mirau şi se bucurau de toate istorisirile cu câte în lună şi în stele.

A fost odată… o… plăcintă… zice ea, uitându-se la plăcinta cu brânză de pe farfuria nepoatei.

-Nu, Meme! Nu iar o poveste cu ce mănânc! Altceva! comandă copiliţa îndreptând spre bunică o privire ce nu admite niciun refuz.

Meme se gândeşte câteva clipe, se roagă în gând şi începe cu voce domoală:

Au fost odatăăă… ca niciodată… un moş şi o babă. ..

Fetiţa se uită la ea încruntată. Prin căpşorul cu păr castaniu trece un gând:

,,Iar un moş şi o babă?,” dar plictisită, tace.

Meme continuă liniştită:

Daaa… un moş şi o babăăă…  Foarte, foarte moş şi…foarte, foarte babă! …Şi trăiau ei undeva, în nord, în Laponia…

Toată ziua făceau ce fac toţi moşii şi toate babele: ba mâncare, ba spălau vasele, ba mai cârpeau sau meştereau ceva prin casă, ba râneau adică făceau curat la reni, că am uitat să-ţi spun că aveau şi nişte reni, ba chiar mai și moțăiau din când în când, așa ca mine.

Nimeni nu le deschidea niciodată uşa căci nu aveau pe nimeni, pe nimeni…Nici măcar poştaşul, bătrân şi el acum, nu mai trecea pe la ei ca să mai schimbe o vorbă şi să bea împreună un ceai cald. Îl vedeau de departe ducând scrisori pe la vecinii care aveau fie un fiu in America, fie un văr in Australia, fie vreo altă rubedenie în cine mai știe ce colț de lume…

Şi,… ca în toate poveştile, au început ei să se roage la Dumnezeu să le îndulcească şi lor viaţa asta pustie.

Când…minune!

Într-o zi îl văd pe poştaş că se îndreaptă chiar spre căsuţa lor. Nu-şi pot crede ochilor:

-Oare chiar la noi vine?

-Da, chiar la noi!

-Ce o fi vrând? se întreabă ei nedumeriți.

Şi poştaşul, bucuros nevoie mare, le dă o scrisoare…Nu una obişnuită, ci una plină cu ştampile şi înscrisuri care de care mai ciudate şi greu de citit şi înţeles.

Şi deschid ei scrisoarea…

Poştaşul, curios peste poate, citeşte şi el peste umărul lor:

                         Celor mai singuri bătrâni din lume 

                           Dragii mei viitori bunici,

Nu mă cunoaşteţi şi nu vă cunosc. Sunt un copil singur . Nu am niciun bunic si nicio bunică . Şi taaare  mi i-aş dori. Nu vreţi  să fiţi voi bunicii mei?

                                                                                    Vă iubesc şi vă îmbrăţişez

– Cum să nu? dragul bunicii! sare baba.

– Da, dragule, dragule! adaugă şi moşul devenit brusc, de emoție, roşu în obraji ca un rac.

Şi… pe dată spun amândoi într-un glas:

– Doamne, Îţi mulţumim!

Apoi:

– Hai să-i facem un dar dragului de nepot al nostru!

– Dar… cum? se întristează moşul. Uneltele mele sunt vechi, cam prăpădite şi nici nu prea mai am din ce…

– Să trecem iar la rugăciune! sare baba

Şi se roagă, se roagă ei iar şi iată că Dumnezeu le trimite în ajutor nişte spiriduşi şi nişte pitici, aşa ca tine… Şi se pun aceştia pe treabă şi cât ai clipi din ochi, casă, curte, chiar şi sălaşul renilor sunt pline de jucării care de care mai frumoase.

– Minunat! Minunat! Ţopăie cei doi bătrâni, parcă întineriţi; atât cât pot ei, la vârsta lor, să ţopăie.

– Dar… cum le ducem? se înnegurează iarăşi moşul.

– Da, ai dreptate! spune şi baba. Apoi, ca toate femeile, mai duse pe la biserică, găseşte soluţia:

– Ai uitat de Dumnezeu?

– Nu! zice moşul. Dar… să-L deranjăm din nou? Parcă nu se prea cuvine… O fi și EL ocupat, că nu ne-o fi având numai pe noi în grijă !

– Ba se foarte cuvine! îi taie baba vorba. El de abia aşteaptă să fie deranjat cu rugăciunile! Numai că trebuie mai întâi să-I mulţumim, că aşa se cade să facă nişte oameni bine crescuţi ca noi.

Şi se roagă ei din nou, mulţumindu-I mai întâi, fireşte …

De data asta, Dumnezeu îi întreabă:

– Nu aveţi renii?

– Ah, aşa e! îşi aminteşte moşul. Dar sanie, Doamne, de unde?

-Păi, spiriduşii ce fac? Dorm? Rugaţi-i!

Şi aşa apare şi sania… E ea cam mică şi jucăriile sunt multe, multe, multe …

– Doamne, cu sania asta mică şi cu renii noştri bătrâni ca şi noi, nu ajungem prea departe!

Necredincioşi ce sunteţi!!! se preface a se supăra Dumnezeu. Aţi uitat de Mine? Aţi uitat că la Mine toate sunt cu putinţă?

– Iartă-ne, Doamne, însă… se codeşte moşul. Apoi, văzând sprânceana ridicată a  mirare întrebătoare a lui Dumnezeu, îndrăzneşte:

– Când să-i dăm noi atâtea daruri? Şi apoi,… la un singur nepot… nu sunt prea multe? Având el atât de multe acum, când e mic, se va mai putea bucura în viitor de ceva?

Să luăm întrebările pe rând, zice Dumnezeu

  1. Nu va avea prea multe căci le veţi da cu măsură multor copii…hm!… chiar fiecărui copil din lume!
  2. Când? Staţi să mă gândesc niţel… Mda… mda… Cred că cea mai potrivită zi e chiar Ziua de Naştere a Fiului Meu!

Şi, uite că aşa se face că …

–       -Ah! exclamă Andra care stătuse până atunci tăcută şi nemişcată, fără a o mai întrerupe pe Meme. Mi-ai spus o poveste cu Moş Crăciun!

-Aşa este, Iubito!

Fetiţa îşi plecă gânditoare căpşorul. Apoi:

– Meme, pot să le spun povestea asta şi lui Tati şi Mami şi lui Bubu, când o să vină să stea cu mine în locul tău?

– Desigur, Iubito.

– Mulţumesc, Meme

       Rodica Matilda Miulescu

 

Un comentariu la „Rodica Matilda Miulescu: „POVESTE PENTRU ANDRA”

  1. Doamna Profesoara, va iubesc! M-am intors in clasa a doua, in prima banca, atunci cand ne-am intalnit si nu ne puteati spune povesti cu Mos Craciun, dar ne inventati nume franruzesti, ne invatati sa facem ciocolata de casa si ne invatati ce este bunul simt si bunatatea! Eu asa imi amintesc de Dumneavoastra! Sarbatori fericite sa aveti!!! Ursula ( alias Raluca Barbu😉)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.