Brașov, muntele Tâmpa (2)
Urcam la pas piezişe serpentine,
Căi amuţind răsufletul şi teama.
Plutea-n vazduhul lesios arama
De țigle arse. Sprijineau ruine
Un colţ de cer înegurat de vama
Cohortelor de nori din crengi vecine,
Oblăduind nădejdea, să se-anine
De vârful zvelt unde sfârşeşte drama.
Pitice case, arcuite-n poala
Colinelor ce prelungesc tăceri
Poftesc să faci în Şcheiul blând escala
Ca strâmte uliți să îți dea puteri.
Cobor din fagii gârboviți sfiala.
La porți de umbre ațipesc străjeri.
(„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)
Video: YouTube
