Sonetoterapie: „LUNA ȘI SOARELE”, de Adrian Munteanu

LUNA ȘI SOARELE

Pe-un talger Luna, ea este mânia
Apusul trist, în decăderi şi ură.
Tăcerea dreaptă patima mi-o fură
Adăpostind de-a pururi lăcomia.

Pe celălalt, a Soarelui arsură,
Înţelepciunea calmă, omenia
Un foc înalt urcând în cer solia
Cuvântului strivit în grea armură.

Mă lupt umil să-mi decorez pereţii
Cu limpezirea revărsată blând,
Să fiu un Crist în pragul dimineţii

Solar argint în vorba mea turnând.
Abia atunci, urcat pe crucea vieţii,
Voi răsări mereu, agonizând.

( 2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube