TIMPUL NEÎNVINS

Piciorul zvelt, un semn al învierii
Şi copsa blândă, semn de-ngropăciune,
Sânii trufaşi, uimiri în trup s-adune,
Pântecul cald, supus pe veci plăcerii,

Ochii creaţi săgeţi să împreune,
Păr revărsat în unduiri puzderii
Spre vadul calm ce l-au păzit străjerii,
Gura peceţi de vreri aprinse pune.

Vinul îl toarnă buzele vlăstare
În şoapte tandre ce nu s-au desprins
Dintr-o prelungă, dulce sărutare

De dincolo de timpul neînvins.
Şi ce-nrobire-n sfânta desfătare
De care-am fost, fără răgaz, cuprins!

(„Femeie, Sonete 5”, Minerva, 2009)

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti – Proiectul „Acasă, la origini”