Arhive etichete: costum popular

Zâmbet de vară sculptat în suflet de Dâmbovicioară!

Busola sufletului mi-a purtat pașii spre un loc rupt din rai. Zâmbetul încâlzit de căldura sufletului, poveștile aromate de cozonacii din cuptor mi-au deschis calea într-o lume de o frumusețe aparte: Dâmbovicioara, județul Argeș.

Tanti Fița a învățat de copil să coasă și să toarcă lâna. De-a lungul vieții, tanti Fița a cusut haine, ștergare, cuverturi și nu numai, atât pentru ea cât și pentru familie. Cei care-i trec pragul se vor bucura de ospitalitatea unui om care a purtat și poartă cu bucurie și eleganță costumul popular specific zonei. Iar ca un omagiu adus țăranului român, articolele de îmbrăcăminte sau cele care făceau parte din zestrea unei fete de măritat sunt păstrate cu grijă în căsuța sa.

Amintirile lui tanti Fița sunt povești pentru noi, povești adevărate mărturisite cu zâmbetul  și curățenia sufletească a omului care a trecut peste greutăți. Povești netrăite de mulți dintre noi, povești care te poartă cu bucurie în lumea satului și a țăranului român.

La un moment dat tanti Fița a ajuns și în Canada. Românii, care încă mai caută un loc în lumea asta căruia să-i spună „acasă”, au plâns de bucurie când au gustat din cașul, din brânza, slănina sau cârnații făcuți de tanti Fița.

Emblemă a identității românești, al apartenenței la un grup, la o comunitate, costumul popular a revenit în centrul atenției. Iar cămașa femeiască este purtată din ce în ce mai des, mai mult. Asociația La blouse roumaine are meritul a de fi inițiat sărbătoarea „Zilei Universale a Iei” – 24 iunie „care a dorit ca bluza tradiţională românească împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume”, potrivit radioromaniacultural.ro.

Ochi Viorica, meșter popular din Podu Dâmboviței, coase de mic copil. La vârsta de 78 de ani coase cămăși și învață fetele tainele cusutului ciorapilor, cămășilor sau brâielor.

Noblețea și strălucirea cămășilor cusute de Viorica Ochi sunt izvor de inspirație pentru tineri dar și pentru designeri.

I-am cunoscut pe localnici prin intermediul Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara. Localnicii pot fi cunoscuți de către turiști în cadrul proiectelor Centrului Turistic. Pentru grupuri, la cerere, se organizează șezători sau cu ocazia unor sărbători anume (Ziua Iei, Sfânta Maria, Dragobete, 1 Decembrie). 

Mulțumesc Raluca Busioc și tuturor pentru ospitalitate, înțelegere și răbdare.

Informațiile de mai jos sunt oferite de Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara:

Obiective tutristice  care pot fi vizitate: Cheile Dambovicioarei, Pestera Dambovicioara, Cheile Brusturetului. Comuna Dambovicioara este poarta de intrare catre traseele turistice din Piatra Craiului, Leaota si Iezer-Papusa.

Dâmbovicioara, vatră de tradiții și legende, a devenit, din martie 2018, stațiune turistică de interes național.

Zona reprezintă o oază de relaxare pentru turistul dornic să evadeze din agolomerația urbană, un colț de Rai care încă mai pastrează intactă frumusețea pură a naturii montane. Datorită aerului ozonificat, dar și a prezenței unui numar semnificativ de obiective istorice, geografice și naturale, localitatea s-a dezvoltat constant în ultimii ani, din punct de vedere turistic.

Situată în nordul județului Arges, la granița cu Brașovul, comuna este ultima localitate argeșeană aflată pe Culoarul Rucăr-Bran, fiind localizată la 30 de kilometri de Câmpulung Muscel și 55 kilometri de orașul Brașov. Comuna este alcătuită din trei sate: Podu Dâmboviței, Dâmbovicioara și Ciocanu, toate adevărate destinații turistice pentru iubitorii muntelui, dar și ai tradițiilor și ai obiceiurilor Argeșului de Nord.
Satul Podu Dâmboviței este situat la șoseaua națională, pe DN73 (Pitesti-Brasov), la 5 km de Rucăr, fiind principala poartă de acces către o serie de trasee turistice ce duc către Munții Iezer-Păpușa, Piatra Craiului, Bucegi și Leaota. Numele satului, de la confluența Dâmboviţei cu Dâmbovicioara şi Valea Cheii, este legat de existenţa unui străvechi pod de lemn peste apa Dâmboviţei care înlesnea circulaţia pe drumul dintre Câmpulung şi Braşov, folosit intens de către negustori.

La poalele Munților Piatra Craiului, pe culoarul Rucăr-Bran, comuna este localizată în bazinul hidrografic al râului Dâmbovicioara, cuprinzând inclusiv punctul de vărsare al acestei ape în Dâmbovița. La Podu Dâmbovitei, din DN73 se ramifică șoseaua județeană DJ703, spre satul Dâmbovicioara, care duce spre nord în satul Ciocanu și mai apoi în județul Brașov, la Șirnea, comuna Fundata.

Altitudiunea celor 3 sate variază între 600 m (Podu Dâmboviței) și 1200 m (satul Ciocanu). Extrem de spectaculos este faptul că din anumite locuri ale satului Ciocanu se poate admira în toată splendoarea sa atât Masivul Bucegi cât şi Masivul Piatra Craiului.

Obiective turistice

În comuna Dâmbovicioara se află situl arheologic de interes național al așezării romane (secolele al II-lea și al III-lea e.n.) de la Podu Dâmboviței (aflat la 1,5 km de nord de sat) și Cetatea Oratea (mijlocul secolului al XIV-lea) din Dealul Sasului, monument istoric de arhitectură de interes național.

Cetatea si-a pus amprenta în zona Dâmbovicioarei ca punct vamal; din Țara Românească intrau spre Braşov produse precum grâu, secară, foarte mult peşte, piei de animale, miere, ceară, bumbac luat de la turci, iar de la Braşov intrau fier, oţel, arme, postav, catifea, pantofi sau argintăraie. Se spune că cetatea era prevăzută cu un pod mobil care era coborât numai atunci când carele intrau la vămuire.

Tot de interes național sunt considerate și șase cruci de piatră, din care una din secolul al XVIII-lea, în satul Ciocanu, pe drumul spre Șirnea și celelalte cinci (datate în 1692, 1710, 1711 și secolul al XVIII-lea), în zonă satului Podu Dâmboviței.

În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură și se află în Podu Dâmboviței: podul lui Brâncoveanu, și biserica „Sfintii Împărați Constantin și Elena” (1940).

Dâmbovicioara se află în Parcul Național Piatra Craiului alături de alte localități precum Zărnești, Moeciu (satele Măgura și Peștera), Bran și Rucăr. Principala atracție o constituie creasta calcaroasă, cu o lungime de 25km, orientată pe direcția NE-SV, care atinge altitudinea maximă la Vf. La Om (Piscul Baciului) 2238m. Ea reprezintă cea mai lungă și mai înaltă creastă calcaroasă din țară.

Dintre formele de relief carstic, cele mai cunoscute sunt: Acul Crăpăturii și Orga Mare în partea nordică, Turnurile Dianei și arcadele de la Zaplaz în partea centrală și Marele Grohotiș și Cerdacul Stanciului în partea sudică. Peștera de la Colții Chiliilor, care adăpostea localnicii în sec XV în timpul invaziilor turcești, alături de Peștera Dâmbovicioarei, sunt cele mai vizitate peșteri din cadrul Parcului Național Piatra Craiului.

Cheile Dâmbovicioarei au un aspect impunător și fac parte dintr-o serie de cel puțin 20 de chei situate în bazinul hidrografic al Dâmboviței. Dâmbovicioara, care izvorăște pe versantul sudic al Vârfului „La Om” (2230) m din munții Piatra Craiului, este unul dintre afluenții Dâmboviței și a săpat un adevărat canion lung de 8 km care, în unele porțiuni, are pereți verticali ce depășesc 200 de m înalțime.

Peștera Dâmbovicioara, aflată pe teritoriul celui de-al doilea sat al comunei – satul Dâmbovicioara, a apărut ca urmare a acţiunii apelor care traversează masivul Piatra Craiului, dar şi Munţii Făgăraş şi Leaota. În cursul lor, acestea au format văi adânci şi înguste, conducând la apariţia unui peisaj deosebit, apreciat de turiştii care vizitează zona. Golul subteran este format dintr-o galerie lungă de 250 metri, cu un traseu ascendent.
Peştera este primul fenomen carstic ce a servit drept model unui pictor celebru (tabloul „Peştera Dâmbovicioarei“, de Nicolae Grigorescu).

Credit foto: Dan Străuți; mai multe fotografii pe pagina @lapasprinbrasov

Video: YouTube

Pânze. Penelul şi acul la Muzeul de Artă

Pânze. Penelul şi acul la Muzeul de Artă

„Pânze. Penelul şi acul la Muzeul de Artă” este un proiect iniţiat de Grupul Şezătoare în Şcheii Braşovului, având ca parteneri Muzeul de Artă din Braşov şi pagina La pas prin Braşov.

Am ales să celebrăm femeia de ziua ei într-un mod inedit, dar şi cu rost. Proiectul, primul dintr-o serie, desfăşurat în expoziţia permanentă (Galeria Naţională) de la Muzeul de Artă din Braşov are ca element central pânza, prezentată în două moduri: pe de o parte pictată de artişti români consacraţi, iar pe de cealaltă ţesută şi cusută de femei. Scopul nostru este acela de a face cunoscute, prin fotografii, lucrări de artă care conţin elemente legate de portul tradiţional şi în acelaşi timp costumul popular specific anumitor zone, îmbrăcat de 11 femei şi fete, membre ale Şezătorii din Şcheii Braşovului.

„Maternitate”, Ion Irimescu (1903 – 2005)

Doamna Anca Florescu-Bratei poartă un costum vechi de pădureancă, din zona Hunedoarei. Ia este confecționată din pânză groasă de cânepă cu in, necesară în climatul răcoros al zonei. Broderia bogată este lucrată cu fir gros de lână, care iese în relief și cu accente de bumbac. Din punct de vedere cromatic, specific zonei este fondul roșu și modele în culori vii pentru fete/tinere și mirese, fond negru cu modele în culori vii pentru tinerele măritate, iar pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, predomină negrul. Ia prezentată este o ie cu poale, în care partea superioară e obținută din patru bucăți de pânză strânse la gât cu o bentiță ornamentată. Pe mânecă se întinde un ornament foarte bogat, în „tăblie” care se termină cu 5 – 6 cm mai sus de îndoitura mâinii. Alături de el se mai află un rând îngust de cusătură, care se continuă până la terminarea mânecii.

Mâneca este strânsă cu o bentiță ornată la fel ca cea de la gât, de unde pleacă un volan denumit „fodor”, cu un ornament îngust pe margine. Punctele de cusătură sunt ațește/ înfoiat (mai ales pe mânecă), butuci, cruci și la fir (mai mult pe piept). Motivele sunt geometrice, iar simbolurile sunt solare: „ochi”, „romb”, „vârtelnița” (fiind negru pe negru nu prea se distinge), „calea ocolită”. Fiind o ie veche, dantela cu care se termină mâneca este mai îngustă și mai discretă decât la iile noi. De asemenea, poalele se termină și ele cu o dantelă îngustă, albă. Peste poale se poartă două oprege negre, din lână aspră, decorate cu dantelă. Cea din spate este mai lată decât cea din față.

Costumul s-ar completa cu ceapsa pentru cap, un cojoc de piele bogat brodat, o pereche de opinci cu vârf înalt și o legătură de chei (pentru legarea fertilității, într-o zonă minieră unde nu erau de dorit mulți copii) și o salbă de bani la gât.

„Doina”, Sever Frenţiu (1931 – 1997)

Doamna Rafila Săracu poartă un costum popular din zona Sibiu, satul Armeni, moștenit de la bunica, având vechimea aproximativă de 85 ani. Costumul este format din:

a. Ie cusută pe pânză albă de bumbac, țesută în război, cu motive tradiționale românești – viţa de vie şi trifoiul – cu arnici negru. Pe mâneci şi piept, la râuri este folosit punctul de cusătură denumit „ciocănele” sau punctul de Sălişte. Mâneca este largă și se termină cu dantelă neagră;

b. Poalele (fusta) sunt din pânză albă de bumbac cu inserții de dantelă albă;

c. Două crătinţe sau fote, față – spate, țesute în război din lână neagră, cu model cu fir auriu. Crătinţele au dantelă pe margine. Cea din față se termină cu franjuri din mătase;

d. Cheptar (pieptar) din catifea neagră.

„Portrete cubiste”, Eftimie Modâlcă (1936 – 1991)

Costumul doamnei Gabriela Clinciu este din zona Bran, satul Poarta. Are vechimea de 140 ani, a fost lucrat de bunica maternă a doamnei și dăruit apoi din mamă în fiică. Marama este din borangic cu motive florale și este specifică zonei de munte. Ia cu altiţă este din pânză de casă țesută la război și cusută cu arnici şi cu fir metalic. Tunica din catifea este cusută cu mărgele, cu motive florale și cosmomorfe. Fota este alcătuită din două pulpane și este țesută într-o singură foaie, cu unele vărgi roșii din lână vopsită iar celelalte vărgi cu mătase albă și galbenă cu motiv floral de munte. Brăcia este țesută la război cu fire de lână cu șiraguri.

„Ţărancă”, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907)

Straiele românești de sărbătoare ale femeilor din Șcheii Brașovului, purtate de doamnele Lia Stănescu și Erika Dumbrăveanu sunt constituite din ciupag, o cămașă de borangic, dantelă sau tul (tulle) brodat, cu mâneci largi, prinse la încheietură cu manșete de catifea brodate cu fir, numite „pumni”, o fustă de brocart (sucnă sau sumnă) şi un laibăr din același material. Laibărul este bordat cu sponci, un fel de nasturi cu rol decorativ.

Acestea sunt lucrate în tehnica filigranului din fir de argint aurit, cu pietre semiprețioase încastrate. Ținuta este completată de un brâu cu paftale din argint aurit, prevăzut cu douăsprezece nafte din argint aurit. Naftele, elemente cu rol decorativ dispuse pe cingătoare din loc în loc, sunt compuse din șapte până la nouă piese diferite sub formă de rozetă, suprapuse. De brâu, femeile măritate poartă prinsă o fundă din panglică Jacquard, cu motive florale.

Alte podoabele ale femeilor din Șchei care completează ținuta de sărbătoare erau salbă, inelul și cerceii cu briliante. În trecut, femeile măritate purtau pe cap un batic prins pe un conci, peste care se așeza o maramă din borangic.

„Deal”, Horia Bernea (1938 – 2000)

„Uimire”, Petre Abrudan (1907 – 1979)

Straiele tradiționale pe care le poartă doamna Elena Dănilă sunt moștenite și au fost cusute și țesute de femei destoinice din familie, din Bucovina, respectiv comuna Bogdănesti, județul Suceava. Ţinuta este compusă dintr-o cămașă dreaptă, fără încreț, realizată din pânză țesută la război și cusută cu fir alb de mătase, poale cu colțișori, catrință încinsă cu o bârneață și traistă traditională țesută la război, cu baieră în culorile tricolorului.

„Fată la pârâu”, Octav Băncilă (1872 – 1944)

Domnişoara Andrada Ghiţoc prezintă portul săsesc de femeie măritată din Ţara Bârsei, care, datorită materialului folosit (catifeaua), are o tentă patriciană orășenească.

1. Pe cap, săsoaicele măritate poartă o căiță cu raze sau bonetă cu raze, confecţionată din tüll, numită „Haube” în germană. De ea este atașată o fundă cu panglici, de obicei din mătase și catifea, brodate cu fir auriu sau policrom, care atârnă pe spate.
2. Cămașa albă are de obicei încreț la gât și la mânecă este foarte înfoiată, voluminoasă. De-a lungul ei are broderie spartă sau dantelă lucrată în casă. Peste cămașă poartă un laibăr/pieptar din catifea neagră cu broderie aurie sau policromă.
3. Fusta de culoare neagra este plisată mărunt, iar deasupra se poartă un șurț alb din tüll cu elemente floarale brodate.
4. La brâu pe cingătoarea de alamă sunt prinse reliefuri împodobite cu pietre (cristale de sticlă, peruzele, pietre semiprețioase).
5. Funda din catifea, care atârnă peste pieptar este atașată de gât și este brodată cu fir auriu sau policrom.

„Portretul Annei Maria Closius” (1742 – 1772), Anonim (Secolul XVIII)

Ana Limbăşan poartă un costum de fetiţă din zona Sibiu. Ia sau cămașă este cusută cu arnici negru, pe pânză de casă, cu râuri în punct de Sălişte şi motive florale, pe mâneci şi piept. Mâneca se termină cu dantelă croşetată iar bentiţa de la gât este cusută cu fir metalic auriu. Poalele au dantelă aplicată iar cele două crătinţe sunt din postav negru, cu dantelă aplicată orizontal şi de jur împrejur.

„Pe gânduri”, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907)

Doamna Georgiana Limbăşan poartă o ie reprezentând zona Mehedinţi, cusută cu arnici negru pe pânză de casă, cu motive geometrice (romb), coarnele berbecului, motive vegetale (frunze), încreţ decorativ cu motive solare şi cu râuri costișate pe mâneci, piept şi spate. Vâlnicul, tot din Mehedinţi este țesut în război, din bumbac şi mătase.

„În ogradă”, Ion Theodorescu-Sion (1882 – 1939)

Doamna Gabriela Bularca poartă un costum popular vechi din zona Argeş, compus din ie, poale, fotă şi brâu, pe care l-a readus la viaţă. Ia şi fota sunt ţesute în război, cu motive geometrice. La mâneci, ia se termină cu un model croşetat, în aceeaşi culoare cu cel ţesut. Fota este dintr-o bucată, iar poalele au dantelă albă, croşetată la partea inferioară. Brâul tricolor este ţesut.

„Ţărancă torcând”, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907)

Doamna Antonela Lungu este îmbrăcată cu piese de port popular din Oltenia, zonă etnografică care cunoaşte o mare diversitate de tipuri de costume. Piesa principală este cămaşa cu altiţă, cusută pe pânză albă, cu motive mărunte, din fire de culoare vişinie şi albastră, cu râuri pe mânecile largi, terminate de asemenea cu un motiv cusut. La gât, pânza este strânsă cu o bentiţă, iar gura cămăşii este despicată. Vâlnicul, numit şi „opreg creţ” se îmbracă de la talie în jos, are înfăţişarea unei fuste încreţite şi este realizat dintr-o ţesătură de lână, dreptunghiulară, ornamentată cu vărgi subţiri, din fir metalic, în sens vertical, dar şi o bordură orizontală, la partea inferioară. Iarna, costumul cu vâlnic reprezintă ţinuta de sărbătoare, iar vara se poartă două catrinţe dreptunghiulare, numite „opreg îngust”. Brâul tricolor este ţesut.

„Cu acul”, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907)

 

Grupul Şezătoare în Şcheii Braşovului

Credit foto: Dan Strauti

Acasă la origini, în Țara Făgărașului. Strângere de fonduri pentru RUF – Romanian United Fund iniţiată de Fundația Comunitară Țara Făgărașului

Oriunde am fi în lume, păstrăm și purtăm cu mândrie o ie de la bunici, de acasă. Portul tradițional e o emblemă a identității noastre, cămășile cusute spun povești despre cine suntem și de unde venim. Comunități din România, împreună cu parteneri ai societății civile, au pornit într-o misiune, cu scopul de a valoriza, proteja și promova autenticitatea portului tradițional, dar și să asigure continuitatea acestuia, cât și prezervarea, recuperarea și transmiterea meșteșugurilor tradiționale. Alătură-te nouă!

*** De ce-ul din spatele inițiativei. Asistăm la o renaștere a IEI, dar nu știm unde să găsim una autentică pentru a-i îmbrăca pe copii la botez sau la serbare. Știm că motivele cusute pe ie spun o poveste, dar nu mai știm să o descifrăm. Știm că munca artizanilor e importantă, dar ne e greu să îi identificăm sau să ajungem în contact cu ei. Ajută-ne să realizăm o cartografiere a portului tradițional în comunități din România, ca să putem călători #acasălaorigini prin poveștile spuse și transmise de ii, catrințe, zăvelci, fote și costume.

De îndată ce avem informațiile prinse în albume fotografice și hărți, și românii din țară și din diaspora vor putea călători fizic acolo unde sunt colecții, acolo unde sunt meșteri, muzee sau oameni pasionați, pentru a se conecta la poveștile despre bunicii și străbunicii lor. Vom putea să le transmitem copiilor noștri aceste povești mai ușor. Vom putea să convingem turiștii străini să ne viziteze și pentru “turism cultural textil”. Vom putea să arătăm marilor branduri care este valoarea și autenticitatea modelelor și textilelor românești. Și mai ales, vom putea crea rețele de colaborare care să ducă mai departe patrimoniul cultural românesc și să susțină creatorii din spate.

*** Despre proiect Împreună cu Asociația La Blouse Roumaine IA, am început în 2020 un demers de a cartografia portul popular din Țara Făgărașului și județul Vâlcea. Este un proiect pilot prin care ne propunem să identificăm comunitățile locale care mențin tradițiile și le transmit generațiilor viitoare, să identificăm și să fotografiem portul tradițional și textilele din aceste comunități, să identificăm artizanii, meșterii și meșteșugarii care încă mai lucrează, să realizăm albume fotografice locale și regionale care să pună în valoare autenticitatea și poveștile din spatele portului tradițional românesc.

Pe termen lung, acest demers de documentare își propune să contribuie la dezvoltarea “Registrului Național al Portului Tradițional”, un proiect propus de Asociația La Blouse Roumaine IA, ce are ca obiectiv crearea unei platforme de identificare și protejare a expresiilor culturale și a cunoașterii tradiționale, cât și crearea unei rețele de comunități culturale și patrimoniale în România. Ne dorim să inspirăm cât mai multe comunități în acest demers. ***

Obiectivul acestui fundraiser Am realizat deja ședințe foto în 24 de comunități din Țara Făgărașului (cu sprijinul coordonatorilor locali și a voluntarilor), avem peste 50.000 de fotografii și zeci de povești documentate. Estimăm acest efort voluntar din 2020 la 10,000 USD (munca fotografilor, a coordonatorilor, a liderilor din comunitate, transportul și alte costuri de proiect).

Avem nevoie de încă pe atât în 2021 pentru a continua munca de cartografiere și crearea unei hărți online (în alte comunități din Țara Făgărașului), pentru a crea designul unui album fotografic local și regional, pentru a documenta în continuare povești, a mapa artizani, și pentru a realiza aceste albume în format digital. Intențonăm să avem și un evenimente offline (cu transmitere online) dedicat lansării albumului.

Albumele vor conține fotografii profesioniste cu oamenii locului îmbrăcați în port tradițional specific zonei, povești și istorii asociate portului tradițional păstrate în memoria celor care le dețin, fotografii de arhivă, detalii despre fibre, materiale, culori, tehnici, motive și semnificații, profile de artizani și meșteșugari specializati in realizarea portului tradițional local, informații despre muzee locale, colecții private etc. În realizarea albumelor comunitățile vor colabora cu experți în patrimoniu cultural, port și textile tradiționale, încurajându-se parteneriatele cu instituții specializate.

*** “Acasă la Origini” este un proiect creat și inițiat de Asociația La blouse roumaine IA, implementat la nivel local și regional în parteneriat cu Federația Fundațiile Comunitare din România. Este un proiect-mărturie despre apartenenţa noastră la o familie, un neam și o cultură tradiţională extrem de bogată şi variată.

Creditele pozelor din vizual, în ordinea acelor de ceasornic, revin lui: David Botond, Artografica, Dan Strauti ***

Parteneri în proiect: Federația Fundațiile Comunitare din România, Fundația Comunitară Țara Făgărașului, Fundația Comunitară Vâlcea, Asociația La Blouse Roumaine IA, Romanian United Fund *** Fundația Comunitară Țara Făgărașului s-a constituit legal ca organizație non-guvernamentală în iunie 2013.

Ca organizație independentă, fundația se pozitionează echidistant față de firme, instituții sau formațiuni politice din comunitate. FCTF funcționează ca un mecanism de identificare a nevoilor, dar și a oportunităților, propune strategii, creează mediul pentru sprijinirea și dezvoltarea comunității și urmărește în activitatea sa beneficiul public. Rolul FCTF este acela de a aduce împreună resurse locale și naționale, în vederea strângerii de fonduri private pentru a susține proiecte din Țara Făgărașului.

Ne dorim să transformăm comunitatea în bine și să investim în arii diverse precum artă și cultură, educație și tineri, sănătate, antreprenoriat, stil de viață sănătos dar și altele. Alături de donatorii noștri, ne dorim să fim un motor al schimbărilor pozitive în comunitate.

Scopul fundației este de a contribui la îmbunătățirea calității vieții in Țara Făgărașului și zonele adiacente prin cunoașterea comunității, mobilizarea si distribuirea de resurse pentru inițiative de dezvoltare locală.

Acasă la origini este un proiect-mărturie despre apartenenţa noastră la o familie, un neam și o cultură tradiţională extrem de bogată şi variată în zonele specifice Ţării Făgăraşului. Parte dintr-o idee mai amplă proiectul pune în centru fotografia ca eveniment, ca celebrare, ca artă.

Pe 24 iunie 2020, de Ziua Universală a Iei, proiectul „Acasă, la origini” a debutat într-o explozie de culoare pe pagina de Facebook a Fundaţiei Comunitare Ţara Făgăraşului, readucând în prim-plan portul popular prin imagini profesioniste care captează spiritul actual în straiele de odinioară, autentice, construind o punte a tradiţionalului care leagă generaţii şi uneşte comunităţi, dar și redescoperind specificul cultural local. *** Romanian United Fund is Diaspora’s Fundraising Platform. We are a truly unique and purely philanthropic institution (100% of donations are transferred to our recipient projects). We are committed to raising funds for impactful organizations (called Community Partners) and to financing projects that make a difference in the lives of Romanians. In the process, we hope to bring together the Romanian Diaspora and create a precedent of cooperation and hope. Read more about RUF’s Community Partners and Fundraising Guidelines on romanianunitedfund.org. Facebook pays all the processing fees for you, so 100% of your donation goes directly to the nonprofit.

Expoziție (video): „Luxul necesar. Accesorii şi podoabe de mireasă”

În perioada octombrie – decembrie 2020, Muzeul de Etnografie Brașov, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie al României, organizează expoziția „Luxul necesar. Accesorii şi podoabe de mireasă”, care va putea fi vizitată începând de sâmbătă, 24 octombrie 2020, la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, Pţa Sfatului nr. 15.

Expoziţia pune accent pe costume de mireasă româneşti, săseşti, ceangăieşti din toate aceste zone etnografice, o construcție vestimentară compusă dintr-o multitudine de accesorii simbolice care transmit un mesaj non-verbal. Sunt reconstituite costume din localităţile Vlădeni, Cristian, Fântâna, Apaţa, Avrig, Săcele, precum şi o scenă de nuntă din Şcheii Braşovului.

În expoziţie sunt incluse piese vestimentare fastuoase, de influenţă balcanică, cum ar fi o piesă vestimentară, purtată de mireasă, din pânză de mătase brodată cu fir auriu şi paiete (sf. sec. XIX), o haină femeiască de ceremonial din postav fin decorat cu mătase, fir metallic şi mărgele colorate numită Pipiri (sf. sec. XVIII – înc. sec. XIX), precum şi un costum femeiesc din Şcheii Braşovului aparţinând familiei domnitorului Mihail Sturza (prima jum. sec. XIX).

Vizitați Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului din Piața Sfatului nr. 15, de marţi până duminică, între orele 9.00-17.00.

Video: YouTube