Un sonet pe zi: „BRAȘOV – muntele Tâmpa ”, de Adrian Munteanu

BRAȘOV – muntele Tâmpa (1)

Aş nimeri cu ochi închişi cărarea.
Străjeri trufaşi de arbori scriu conturul
Înaltului ce-a despicat azurul
Şi mi-a-nvelit în straie verzi visarea.

Mă plec mereu să-i potrivesc condurul
Pădurii-n care-mi fac ades intrarea,
Iar ea îmi dă mărinimos iertarea
Strângând în jurul patimilor şnurul.

Cetatea-şi suie ziduri în tăcere,
Să le măsor cu pasu-n dimineţi.
Potecile sunt sângerânde-artere

Pe care calcă-nfriguraţi drumeţi.
Braşovul vechi, trezit de-o adiere,
Azvârle-n trupul muntelui săgeţi.

(„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube

Adrian Munteanu

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/
Credit foto: Alin Alberto

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.