PÂNĂ CÂND, DOAMNE
la Psalmul 13
Până când, Doamne, voi fi dat uitării
Şi-ţi vei acunde faţa de la mine?
Cât mă mai poartă grija-n lumi străine
Şi inima spre scârba-nfiorării?
Cât va urca vrăjmaşul care ţine
Puterea-n mâna strâmbă a mustrării?
Priveşte-mi, Doamne, ochii şi-ndurării
Le dă lumina-n înserări divine.
Să nu mai vrea potrivnicul să-mi zică
În crugul zilei că m-a biruit,
Să nu mă vadă clătinat de frică.
În Tine cred că nu m-ai părăsit,
Că bunătatea-Ţi trupul mi-l ridică
Şi că voi fi de-a pururi mântuit.
(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)
Video: YouTube
