Adrian Munteanu -Videosonet 107 – Plicul gol

Cele mai productive trăiri umane pentru un creator sunt cele ale nedeterminării. Atunci când traseul poate avea un punct declanșator, dar nu i se întrevede finalitatea, călătoria are infinite nuanțe și posibilități de conglutinare. Nu rămâne decât starea de veghe, acumulare și evadare a autorului în lumi ce nu se mai conduc după legi fizice cunoscute. Tocmai inexploratul filigranat al întrupărilor determină polisemantismul și izbânda finală.

PLICUL GOL

de-atâtea zile îţi aştept răspunsul
îmi creşte barba răzvrătit prin piele
şi ţepii duri sunt nesupuse Iele
se joacă-n cerc cu mine de-a ascunsul
să nu mă-nţep în spini mi-am pus obiele
mucoşii toţi mă strigă-n râs netunsul
nu pot goni din juru-mi neajunsul
rămân cu braţul prins între zăbrele
dar în sfârşit soseşte-un plic spre seară
un porumbel desprins din tainic stol
e într-o luni cu strigăt lung de fiară
scuipând venin la clipe dând obol
cu inima în piept tânjind să sară
deschid grăbit dar plicul alb e gol.
(din volumul Paingul Orb)

Adrian Munteanu

Sursă imagine: Pixabay