Adrian Munteanu -Videosonet 37: „Răcoarea mărilor”

Catagrafia semnelor exterioare, operațiune întreprinsă fortuit sau metodic, cu mai multă sau mai puțină acuitate (aici se produc diferențele) se încheie în momentul imediat următor, dacă nu chiar simultan, cu o reîntoarcere la reperele interioare ale ființei. Ceea ce poetul a înregistrat în afară duce la cunoașterea de sine și la modelare, cu intenția mărturisirii. Rareori procesul acesta din intimitate se produce fără diferențe de amplitudine. Mai degrabă, după structura fiecăruia, el evidențiază o continuă tensiune.

RĂCOAREA MĂRILOR

prea strâmt e locu-n camera trăirii
abia-mi pot duce mâna către gură
ochi reci din storuri liniştea mi-o fură
și vaietul a gâtuit zefirii
doar până către ziduri se îndură
să se întindă-n umbră trandafirii
reci şovăieli în tainele privirii
îmi sfâşie nădejdile cu ură
prăfoase molii rod brocart de vise
și carii au pătruns în gândul mut
să-nceţoşeze ploapele deschise
cu greu ridic opaiţul de lut
sparg geamul cuştii cu mişcări decise
și sorb răcoarea mărilor tăcut

Adrian Munteanu

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.