CA SUFLET AM VENIT ÎN LUMEA VIE

Ca suflet am venit în lumea vie
Şi am primit un trup fără tocmeală
Cu rânjet fad şi cu privirea goală,
Ca să mi-l port prin ceţuri în vecie.

S-au revărsat torente largi de smoală
Pe tihna clipei, blândă şi-arămie
Şi m-au împins în strâmtă colivie,
Mutând candoarea-n nesfârşită boală.

M-a tras uimirea la-nceput de limbă,
Dorind s-atingă ţărm necunoscut,
Dar nu ştiu drumul drept pe care plimbă

Nădejdile un vis de început.
Acum nimic nu creşte, nu mă schimbă.
Prin timpul fără timp rămân tăcut.

(2004 – sonet nepublicat în volum)

Adrian Munteanu
 https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/

Video: YouTube

UN SONET PE ZI – Sonetoterapie 50 – text și interpretare – 4 mai 2020