„Izgonitor de vorbe” – Un sonet pe zi, text și interpretare Adrian Munteanu
IZGONITOR DE VORBE
Izgonitor de vorbe voi rămâne,
Să nu alunge zbor de rândunică.
De şoapta ce mă-nlănţuie mi-e frică,
Ca nu cumva tăcerea să-mi amâne.
Privesc în mine. Tihna se ridică,
Plutind spre dansul plăsmuit de zâne.
Doresc ca Fiica Mării să îngâne,
Cu mine-odată, ruga-mi de furnică.
Dau la o parte lestul din rostirea
Scuipată-n geamăt depărtat de-azur
Izbesc în miezul lui spărgând zidirea
Şi mii de cioburi se desfac în jur.
Ce a rămas în mine e uimirea,
Un cuget simplu, roditor şi pur.
(2004 – sonet nepublicat în volum)
Adrian Munteanu
https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/
Video: YouTube