Arhive etichete: La mulţi ani

Mihaela Malea Stroe: „Revelion cu mine însămi”

Revelion cu mine însămi

În seara asta – nu ştiu cum se face –

Dar toată lumea… m-a lăsat în pace!

Fiecare şi-a văzut de propriul vis – mai mărunt sau mai mare.

Dacă tot s-a deschis sezonul de renovare a timpului

S-au răspândit care-ncotro, să petreacă-mpreună,

Să nu fie singuri atunci

Când anul cel vechi îşi ia valiza de toartă şi pleacă.

Aşa se face că, în seara asta,

Am rămas, precum Macaulay Culkin, singură-acasă.

În această situaţie, mi-am invitat amintirile la masă.

Cele frumoase au venit îndrăzneţe şi proaspete,

Înveşmântate de gală, vesele, ciripitoare, optimiste…

(oare mi se pare sau chiar au o alură uşor provincială?)

Cele dureroase au venit cu sfială, mai la urmă

şi mai zdrenţăroase, tăcute şi triste

Ca şi cum s-ar fi simţit vinovate că odinioară

Mi-au ucis câteva visuri, m-au jefuit de câteva nestemate…

Ce chipuri fine şi pale, sculptate-n alabastru!

Făpturile astea, mi-am zis, cu siguranţă au sânge albastru!

Şi de cât altruism au dat dovadă

Venind, din cine ştie ce tragedie antică,

Până aici, în postmodernism, să mă viziteze, să mă vadă…

Am stat, o vreme, de vorbă, de taclale,

Cu toate aceste amintiri (unele exclusiv ale mele

altele – desigur ancestrale)

Şi ne-am înţeles, şi ne-am simţit bine laolaltă – eu cu ele şi ele cu mine.

Nu mult înainte de miezul nopţii

s-au ridicat cu toatele – frumoasele, dureroasele,

Mi-au mulţumit cuviincios de ospătare, de dialog, de găzduire

Apoi au plecat împreună să admire în Piaţa Centrală

Focurile de artificii.

Uite, mi-am zis: până şi amintirile au capricii!

Dar eu, astă-seară, ce să mai fac? Astă-seară cui să mă dedic?

Ce să mai spun? Ce să mai tac? Ce să mai… nimic?

Îmi aprind, aşadar, o ţigară şi privesc – negreşit cu viu interes –

Procesul de transformare a jarului în scrum.

 

Eeheiii! Acum i-acum!

Recitesc, printre rânduri, scrisorile iubitului meu.

Scrisorile lui de mai-an, de pe vremea când

obişnuia să mă ia pretutindeni cu sine…

Peste Ocean, peste Continente, şi dincolo de cuvinte,

de năzuinţe, de aduceri-aminte.

„Totul trece“ mi-a spus, nu de mult, într-o doară,

– cu o voce aşa de-nsingurată şi aşa de amară! –

Prin urmare, iubitul meu – pe care, într-un fel sau altul,

l-am dezamăgit (degeaba susţine el că nu eu, că o umbră

din urmă venită m-a adumbrit) –

a plecat, astă seară, şi el pe o insulă, pe un vârf de munte

sau nu ştiu unde… în exil, în pelerinaj la marginea lumii,

în locul în care înţelepţii, poeţii şi sfinţii

pipăie, pe-ntuneric, tivul însăilat cu lumină din haina minunii.

Sau poate a plecat spre locul de taină în care se află,

dintotdeauna, iubirile condamnate la domiciliu forţat…

Iar eu… eu scriu poemul ăsta epic sau liric şi mă uit la ceas.

Din anul curent, cum se spune, doar câteva clipe au mai rămas.

Destule clipe, cât să deschid şampania, să-i torn efervescenţa

Într-un pahar – poate de sticlă, poate de cleştar –

Şi să mă apropiu de oglindă, să ciocnesc paharul acesta

(„la mulţi ani, doamnă!“)

cu paharul identic pe care îl ţine în mână imaginea mea.

În Piaţa Centrală petrecerea omenirii e-n toi

A început numărătoarea inversă: …cinci, patru, trei, doi…

Eu mă uit la persoana asta din oglindă. Ce bine semănăm!

Din cap până-n picioare, de sus până jos…

Şi executăm, simultan, aceleaşi gesturi… numai că ea

Le execută pe dos. Mâna mea dreaptă e mâna ei stângă.

Nu suntem împreună… suntem eu – aici şi ea – lângă.

Iar printre noi mai e cineva. O prezenţă nevăzută şi foarte tăcută

Suntem trei: eu, eu-însămi şi imaginea mea. Închinăm:

„La mulţi ani, doamnelor!“ Pe noi, de noi înşine, cine oare ne poate salva?

Oricum, în vremea în care scriu încă la poemul acesta

De zăpadă, de flori de gheaţă, pe geam,

Prin fereastra deschisă a intrat, tiptil,

Timpul gata renovat, Anul cel Nou, anul-copil.

Mihaela Malea Stroe

(din vol. 7X7 poeme de iubire, Ed. Pastel, Brașov, 2009)

Un zâmbet la sfârșit de an – Adrian Munteanu, Videosonet 48: „Dincolo de ușă”

Un zâmbet la sfârșit de an. La Mulți Ani tuturor prietenilor!! Cu gândul meu bun

Adrian Munteanu -VIDEOSONET 48 – Dincolo de ușă

Detașare și amalgamare.

Se pot surprinde împreună, într-o străfulgerare de clipă?

Am găsit răspunsul reîntorcându-mă la convingerea indestructibilă că elaborarea poetică nu are consistență, trăire și autenticitate decât pornind de la reverberațiile inimii spre elaborarea mentală.

Fără suflet nu există trăire. Rezultatul, oricât de elaborat ar fi – sau poate tocmai de aceea – nu rămâne decât un eșafodaj fără liant.

Iar liantul este culoarea. Poezia nu este pentru daltoniști.

DINCOLO DE UŞĂ

antisonet 1

Când am deschis pe negândite uşa
Ce a scâncit prelung şi fără clanţă
Am auzit din casă o romanţă.
Lângă uluci a apărut mătuşa.

Unchiaşul, cel ce fuse ordonanţă,
Clipeşte hâtru, scormonind cenuşa.
Stă într-un colţ întunecos păpuşa,
Dar amănuntul n-are importanță.

Rostesc: hello, cum o mai duci bătrâne?
– Ce să mai fac? Genunchiul m-a durut!
Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.

Mătuşa spune: e un prefăcut.
– Ia spune-mi drept – o-ntreb – că nu se pune:
Câte-un drăguț mai ai la aşternut?

Adrian Munteanu
https://www.amsonete.ro

Video: YouTube

Rodica Matilda Miulescu: „Inscripție pe o cutie cu bomboane”

Inscripție pe o cutie cu bomboane

Anul ’22 vă fie
Ca bomboana din cutie!
Se zvonește că-i mai aspru?
Voi să fiți precum un astru!

Ce e-n jur cam dur vă pare?
Fiți voi miez de alună tare!
Dulci la vorbă, blânzi în fapte,
Sunteți și pasta cu lapte.

Exteriorul e fragil?
Nu vă temeți! Cel Subtil
A pus tot ce e nevoie
Pentru a face a Lui Voie

Și vrăjmașii au să cadă
Ca zulufii de zăpadă.
Ei ne arată ce putem,
Cine suntem și ce vrem

Acum,

                                la anul și

                                                       La mulți ani!

                                                                                     Rodica Matilda Miulescu

30 dec 2021

Rodica Matilda Miulescu: „La mulți ani tuturor românilor și tuturor celor care simt românește!”

Fragment din volumul „ÎN DRUM” de R.M Miulescu și colaboratorii, apărut în 2015 la Editura Transilvania Expres Brașov.

MESAJ DE 1 DECEMBRIE 2013

Treziţi-vă în inimi, dragii mei
Şi ascultaţi doar vocea conştiinţei!
Nu îi mai tot urâţi pe cei mişei!
Rugaţi-vă şi îi încredinţaţi Voinţei
Celui ce-n Ceruri v-a şi i-a creat:
Și cerul şi planeta, El tuturor a dat.
 

Ştiţi: lumea toată este-n voi
De-aţi fost mişei, de-aţi fost eroi.
Îndepărtaţi-vă de ură şi păcat
Şi curăţaţi în voi, ce în afară vreţi să fie curăţat!

 

Soluţia nu e la alţii, nu-i de împrumut
Gândiţi-vă, simţiţi ce mai aveţi voi de făcut!

 

Comunicaţi unii cu alţii, niciunul nu vă credeţi mai deştept,
Rugaţi-vă în inimi împreună şi veţi vedea minuni făcute de rugăciunea celui drept!

 

Mulţi v-ar dori pieirea căci ţara e bogată.
Vă strigă moştenirea: ,,Hai, mamă! Haide, tată!
Treziţi-vă odată!!!“
Vă strigă şi strămoşii, cei care curg în voi:
Trezeşte-te, copile, n-ai fost nicicând noroi!
Dar nu coase, nici bâte să ridicaţi voi azi
Ele-s făcute toate din ai pădurii brazi
Şi plânge-n ele lemnul şi plânge toată glia
C-aţi părăsit acum ţărâna, România!
Nu vă mai vindeţi ţara bucată cu bucată
Păstraţi-o-n fapt şi inimi aşa cum v-a fost dată!
Uniţi fiţi în iubire pentru ce-i mort, ce-i viu,
Ea e încă a voastră, încă nu e târziu!
 

Vă rog de-aici, din Ceruri,
Vă rog să Ne rugaţi,
Vă rog să vă rugaţi pe voi,
Să v-ajutaţi unul pe altul,
Să vă aveţi ca fraţi!
 

Iubiţi-vă vrăjmaşii şi curăţaţi la voi
Răul văzut în dânşii, căci răul e în voi!
 

Începeţi chiar de-acuma,
Fiţi iarăşi cum vă ştiu
Căci niciodată-n viaţă
Nu este prea târziu!

Rodica Matilda Miulescu

Teatrul Particular Brașov a împlinit 10 ani! La mulți ani!

Visul Dorinei Roman de a înființa propriul teatru, în urmă cu 10 ani, devine și visul nostru pentru că acest teatru este creat pentru noi, pentru comunitate, pentru iubitorii de teatru, de artă în general. Este copleșitor să faci un bilanț al activității Teatrului Particular din Brașov; încărcătura emoțională fiind foarte mare, amintirile serilor de joi sunt încă vii iar dorul de ”joia deconectantă” este accentuat. Pentru că timp de 10 ani, serile de joi au reprezentat o detașare de cotidian, o relaxare, o stare de bine. Umorul fin, interpretările de excepție și asemănările cu anumite personaje sau aspecte din viața noastră sunt redate cu măiestrie de artiști. Un scurt bilanț al pieselor jucate și câteva fotografii ne amintesc aceste frumoase momente.

”Actrița” – Frumoasă, talentată, râvnită în toate cercurile societății, însoțită pretutindeni de EL – ”Motănel”. Un bărbat frumos, înalt, șarmant dar comod. Atât de comod, încât iubirile vieții lui se află în același loc – în teatru: una pe scenă, una în afara scenei, așa de bine ascunsă încât nu apare nici măcar în sală. Ea știe rolurile pe de rost, coase costumele, îi asigură ”Divei” tot ce are nevoie pentru ca spectacolul să iasă impecabil. Dar spectacolul din scenă continuă și în afara scenei, cu aceiași protagoniști dar un alt scenariu. Emoții disimulate, emoții afișate, stări de tensiune continuă și sentimente amestecate, într-un spectacol la care lăcrimezi fără să realizezi acest lucru. Regia și scenariul Elvira Platon. Dorina Roman joacă alături de Mona Codreanu.

”Soț de vânzare” – Cererea de ”soți” de pe piață e mare iar organizarea ”licitației” este genială. Dorina Roman joacă alături de Dan Zorilă și Monika Tompos. Un spectacol de Sorin Misiriantu (Teatrul Național Cluj Napoca).
”Toxic love” – o poveste de dragoste incepută fulgerător într-un bar. Dora, profesoară de sport, Tony, pictor, doi oameni cu personalități puternice, inteligenți, pornesc la drum într-o relație care părea perfectă.

”Sarmale cu dragoste” – Se spune că dragostea trece prin stomac. Excesul de dragoste cauzează diverse probleme. Probleme mari, probleme mici, probleme cu inima, cu capul, stomacul sau alte organe vitale. Reţeta secretă o deţine Mimi, specialistă în „ale gurii”. Protagoniștii noştri Dorina Roman şi Mihai Giuriţan. În spatele acestei „dezbateri” se află Ivona Boitan (care semnează scenariul și regia).

”Plăcerile și chinurile adulterului”, în regia doamnei Elvira Rîmbu, un spectacol în care Dorina Roman a jucat alături de actorul Marian Tret sau de Silviu Dudescu. O relație ”varză” a doi tineri căsătoriți (fiecare cu altcineva), prinși într-o aventură umbrită de teroarea psihologică a ”distrugătoarei de cupluri” – soacra. O scurtă secvență a unui cuplu aflat într-o situație delicată, un test al rezistenței în fața tentațiilor și a măiestriei în arta minciunii, o viață pe ceas, cu o ”agendă” plină de obiective de punctat.

”Monoloagele vaginului” – „Stările de agregare” ale unei femei, din altă perspectivă. Trei doamne de poveste superbe, inteligente, amuzante, spontane. O piesă spumoasă interpretată impecabil de actrițele Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu Codruța Magdalena Vasiu, Cristina Ragos, Serenela Mureșan. O piesă după Eve Ansler, jucată pentru prima dată în subsolul unei cafenele din Greenwich Village, iar apoi a fost tradus în nu mai puțin de 48 de limbi și a fost jucat în peste 140 de țări.

”Butoiul cu fericire” – Atunci când visele tale se află în stare latentă de prea mult timp iar tu te dedici meseriei, familiei, societății și acumulezi frustrări, vine ziua în care simți nevoia de o eliberare. Vrei să testezi ”butoiul cu fericire” despre care crezi că este soluția problemelor tale pentru că și alții au încercat și lasă impresia că au reușit să afle secretul fericirii eterne. Îți imaginezi o altfel de viață dar ești coborât cu ”picioarele pe pământ” de un om simplu care îți demonstrează că alegerea ta este doar un nor de fum, că de fapt, tu ești deja în butoi dar nu ți-ai dat seama de asta până în acest moment. Un dialog între două personaje care trăiesc și muncesc în medii diferite dar au multe în comun – un matematician gomos și o chelneriță cu aspirații de divă, într-o comedie spumoasă. O interpretare genială a Dorinei Roman alături de Adrian Iuga; scenariul și regia – Ivona Boitan.
”Dresorul” – Cine pe cine dresează? O superbă interpretare de-a râsu’, plânsu’ a actorilor Dorina Roman și Dan Zorilă, în regia Elenei Manoliu și coregrafia Mariei Guth.
Să nu uităm inspiratele texte ale Ivonei Boitan, de un umor fin, care i se potrivesc de minune Dorinei. Și pentru că spectacolele Dorinei Roman sunt interactive, din când în când, câte un spectator cade ”pradă” vârtejului ei și până se dumirește ce se întâmplă a ajuns pe scenă, ca ”partener figurant” într-un scheci.

”Dresoarea de fantome” – Fiecare avem ”fantomele”, ”fantasmele” noastre. Ne agățăm de trecut iar vina pentru eșecurile, visele, ”resuscitarea” dorințelor, neîmplinirile, frustrările, toate adunate în timp, se revarsă asupra celor din jurul nostru. Căutăm recunoștință, faimă sau o simplă apreciere. Am trăit senzații puternice, teamă, confuzie, curiozitate și alte sentimente amestecate alături de cei din sală. Am râs, am cântat în cor și am aplaudat puternic la finalul spectacolului. Dorina Roman și Daniel Tudor au reușit o ”ședință de spiritism”, lăsându-ne impresia că suntem ”bântuiți” în fiecare moment al zilei. În regia lui Radu Botar (”Teatrul de Nord” din Satu Mare), scenariul: Radu Botar, după Ion Băieșu. Scenografia: Maria Botar.

”O spargere cu peripeții” – Ana–Maria Barbenger are un stil aparte de a desprinde o situație de viață și a o transpune în text. Un text interesant, spumos, o situație de viață petrecută în ajunul Crăciunului de două personaje feminine care se cunosc în împrejurări disperate. Două femei cinstite luptă să iasă din situații–limită, avântându-se în planuri ticluite ”pe genunchi”, timpul fiind extrem de scurt. Le unește necazul și disperarea, deci sunt nevoite să colaboreze pentru obținerea unui rezultat care, speră ele, că le va scoate din încurcătură. Lucrurile iau o întorsătură neașteptată, situația tragi–comică în care se află stârnește reacții neașteptate iar tensiunea este maximă. O alianță neobișnuită între două femei ambițioase care sunt la capătul răbdării și trăiesc cu sentimentul ”iepurelui prins între faruri”. Interpretări magistrale ale Dorinei Roman – Cecilia Brutaru, alias Cici – și Luminiței Borta – Victoria Micu, alias Vicky. Ana–Maria Bamberger a croit două roluri care le vin mănușă celor două talentate actrițe. O tragi–comedie spumoasă cu final fericit, care ne-a trecut prin sita emoțiilor de tot felul și ne pune pe gânduri.

”Angajatorul de suflete” – Fiecare om are povestea și secretele lui. Puși în fața unor anumite situații oamenii reacționează diferit, imprevizibil, spontan. O prestație de excepție, o situație cât se poate de delicată, o tragi–comedie de actualitate, un rezumat al ”capitolelor” vieții unui om încercat, puse sub lupă, disecate, judecate, întoarse pe toate părțile. O ambiție a unui regizor de a realiza ceva unic. Un spectacol cu Claudiu Pintican și Petre Ghimbașan, după un text al dramaturgului brașovean Mihai Ignat.
”Două surori mortale” – Slăbiciunile celor două surori, Clara și Abelina, amintirile tinereților depănate de cele două bătrânele inofensive în aparență, sclerozate (sau nu), derulate pe ”repede–nainte” cu exemplificări clare într-o interpretare de excepție, sunt redate printr-o tragi–comedie care continuă și pe lumea cealaltă. După un scenariu bine pus la punct de Ana–Maria Bamberger, Dorina Roman joacă alături de Monica Midvighi.

”Patru femei la poliție” – Jucat în prezența strănepoatei autorului Tudor Mușatescu, doamna Pușa Petrovici și a strănepotului Mareșalei Teatrului Românesc Marioara Voiculescu, dl Lucian Voiculescu, doctor în estetica teatrului la Paris, Dorina Roman joacă patru roluri savuroase, un adevărat tur de forță printre personaje, interpretând cu talent și credință, fiecare „doamnă”: Dezida Coșovete, Mimicela Zurgălău, Nineta Sorcoveanu și Țușca Wilmoș, „invitate” la secția de poliție pentru un mic „interviu”. Femei simple, dar cu vise mărețe, nețmplinite, își varsă oful în fața domnului comisar, încercând să-l îmbuneze și chiar să-l cucerească. Un spectacol în regia lui Sorin Misirianțu, după texte de Tudor Mușatescu.

”Femeile lui Dostoievski” – Un scenariu complex al regizoarei Alinei Hiristea, o compilație a unor opere de mare succes, condensate cu mare dibăcie într-un singur și complex text care relevă aspecte din intimitatea vieții lui Dostoievski. Din nou, Dorina Roman, ”one woman show” a intrat în pielea fiecărui personaj cu atâta naturalețe, încât ne-a transmis trăirile, emoțiile, trăsăturile fiecăreia dintre femeile din viața marelui scriitor.
”Cadavrul” – Într-o comedie de excepție despre ce se întâmplă „dincolo”. ”Arăt bine? Am doar șase săptămâni.” Vine o vreme în viața fiecărui om când pune întrebarea–întrebătoare: ”Oare cum o fi pe lumea cealaltă?” Și răspunsul vine…de nicăieri. Și întrebările continuă: ”Oare câți oameni ar veni la priveghi dacă s-ar întâmpla ceva cu mine?” ”Oare îmi vor cinsti memoria așa cum se cuvine? Ce bucate vor pune pe masă?”, ș.a.m.d. ”Ce-ar fi fost dacă…?” ”Hai, Dumnezeu să mă ierte!”

Aniversarea din fiecare an a ”Zilei femeii”, alături de artiști invitați apropiați ai Teatrului particular Brașov, ”Brașoavele cu umor”, spectacole în care Dorina a fost înconjurată de artiști valoroși care ne amintesc de talentul și modestia caracteristice artiștilor români. Doamnele cântecului românesc Elena Pădure, Rodica Moianu, o inspirație pentru generațiile tinere, alături de Codrin Rotaru și Ansamblul Efthymos și Ciubuc Nicolae Gabriel, adevărați profesioniști care au colaborat împreună la realizarea acestor extraordinare spectacole. Energia nemaipomenită pe care au trăit-o spectatorii cu fiecare minut de muzică și dans, o colaborare minunată, care sperăm să se repete și să dăinuie.

Scenariștii, scenografii, echipa tehnică, precum și colaboratori din țară, au susținut eforturile Dorinei și ne-au oferit clipe memorabile: Alina Hiristea, Mihai Giuritan, Ivona Boitan, Elvira Rîmbu, Silviu Dudescu, Monica Midvighi, Pintican Claudiu, Codruta Magdalena Vasiu, Cristina Ragos, Serenela Mureșan, Petre Ghimbăşan, Ana–Maria Bamberger, Elena Pădure, Rodica Moianu, Ciubuc Nicolae Gabriel, Codrin Rotaru, Ansamblul Efthymos, Rodica Garstea, Marcel Vladareanu, Andrei Lupu, Răzvan Ioan, Viviana Costan Moiseanu, Maria Voronca, Constantin Spurcaciu, Irene Postolache. Partenerii media care au susținut și mediatizat activitatea Teatrului particular Brașov Dorina Roman, președinte și fondator al teatrului: doamna Felicia Popa, Iulian Cuibar, Mihaela Grădinaru, Bianca Bucă, Inside Braşov, Sebastian Dan, Adrian Carneciu, Alexandru Răzvan, La pas prin Brasov. Apreciere de mulțumire pentru toți cei care au fost alături de artiști în toată această perioadă.

La mulți ani, Dorina Roman!
La mulți ani, Teatrul Particular Brașov!

Credit foto: Viviana Costan

La mulți ani, Muzeul Tradițiilor Codlene!

Acum patru ani, într-o zi de 13 mai, avea loc, cu mari emoții și bucurie, inaugurarea oficială a Muzeului Tradițiilor Codlene, o instituție nouă pentru viața culturală a Municipiul Codlea și a județului Brașov, o zi unică în comunitatea noastră.

Deși la inaugurare muzeul găzduia o singură expoziție permanentă, în prezent ne putem mândri cu șapte expoziții cu caracter permanent și găzduirea a numeroase expoziții cu caracter temporar din domenii diverse, care ne-au adus un număr de aproximativ 20.000 de vizitatori: localnici, turiști din România și din afara țării.

Activitatea muzeului din acești ani se reflectă și în multitudinea de mesaje frumoase consemnate de vizitatori în cartea de onoare a muzeului, dar și în mediul online prin recenziile postate.

Aducem mulțumiri tuturor celor implicați în buna funcționare a acestei instituții, vizitatorilor, partenerilor și celor care contribuie la promovarea Municipiului Codlea în țară și peste hotare.

Foto: Muzeul Tradițiilor Codlene

La mulți ani, Filarmonica Brașov!

#142deani – Concert Online cu celebrii muzicieni, pianistul Dan Grigore si dirijorul Misha Katz!

Pentru Filarmonica Brașov, bătrâna instituție de la Poalele Tâmpei, luna mai este una MAI specială. A doua cea mai veche Filarmonică din țară și printre cele mai vechi din Europa și din întreaga lume, împlinește în acest an 142 de ani de continuitate artistică!

O fi mult, o fi puțin? Lăsăm cronicarii vremurilor să aprecieze în scrierile lor.

La ceas aniversar se cuvine să trecem în revistă o fărâmă din însemnătatea pe care o astfel de instituție emblematică o are la nivelul comunității, cu tot ce a adus ea, fiind nu doar o instituție culturală ci una de “formare umană”.

De-a lungul timpului și până în prezent, a devenit una  dintre primele trei filarmonici din România, remarcabilă fiind prin  valoarea concertelor de consistență repertorială cât și prin valoarea artiștilor invitați, dirijori și soliști, Orchestra Simfonică brașoveană reușind prin păstrarea unui standard înalt să rămână vie, dinamică și atractivă pentru publicul său fidel și nu numai. A abordat și interpretat lucrările cele mai grele, meritul pentru această misiune importantă de păstrători ai valorilor revenind în egală măsură muncii  artiștilor care au alcătuit de-a lungul timpului corpul Orchestrei Simfonice, împletită cu măiestria dirijorilor ce și-au lăsat amprenta în formarea acesteia, și desigur, cu viziunea și spiritul organizatoric al celor ce au stat la cârma acestei instituții.

,,Povestea acestei prestigioase entități culturale începe în 6 mai 1878, data primului concert susținut. Și iată că, în zorii tulburi ai anului 2020, la cei 142 de ani, Filarmonica nu sărbătorește așa cum era programat, contextul pandemic punându-și amprenta asupra tuturor evenimentelor cu public, inclusive a celor culturale! Anul acesta avem sărbătoarea #142 ONLINE! (grație tehnologiei din ziua de azi)

Pentru a contracara lipsa publicului și pentru a păstra legătura cu el, mai ales în asemenea momente de importanță pentru viața culturală brașoveană, am elaborat o serie de activități pe internet pe pagina de facebook al Filarmonicii. Așa, avem privilegiul de a ne bucura de interacțiunea cu publicul. Ce-i drept, fără reverberațiile muzicii trăite în sala de concert.

Vom marca momentul aniversar Joi, 7 mai 2020, ora 19.00, Live, cu un concert de mare anvergură în care protagoniștii, alături de artiștii Orchestrei Simfonice sunt doi mari titani ai muzicii clasice, renumiți pe toate continentele: Dan Grigore, unul dintre cei mai mari pianiști ai lumii în viață și celebrul dirijor de o expresivitate muzicală și manifestare aparte, Misha Katz,” potrivit comunicatului remis La pas prin Brasov.

Programul este unul special:

L. van Beethoven – Uvertura la baletul „Creaturile lui Prometeu”
L. van Beethoven – Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră op. 73 „Imperialul”
P. I. Ceaikovski – Suita de balet „Lacul lebedelor” op. 20a

,,Evenimentul ce va fi transmis LIVE, este un concert din arhiva de excelenta a Filarmonicii Brașov și aduce în plus, către atenția publicului, câteva elemente de particularitate. Să nu uităm că 2020 este anul marelui compozitor universal, Beethoven, programul fiind specific în acest sens.  Apoi, a marcat momentul revenirii la Brașov a celebrului pianist român Dan Grigore, într-un concert-eveniment, în care a sărbătorit, prin muzică, cei 60 de ani de activitate artistică, alături de Orchestra simfonică brașoveană sub bagheta dirijorului Misha Katz. De altfel, și primul concert susținut în 1878 a avut în program Beethoven!  Concertul are o încărcătură emoțională și spirituală aparte.” Alexandra Grancea, PR Filarmonica Brașov

Ce ar fi fost Filarmonica Brașov fără publicul ei? Ce-ar fi fost Filarmonica de Stat “G. Dima” fără “Philarmonische Gesellschaft”?

Sunt întrebări care ne duc cu gândul la trecutul valoros, sprijin al unei tradiții ce astăzi (6 mai 2020) numără 142 de ani și care tot astăzi predă prin prezent, ștafeta viitorului!

Frânturi de istorie…

Încă de pe la anul 1500 Brașovul se poate mândri cu o tradiție muzicală certă. Cu organiști care au cântat în Biserica Neagră, cu Suflătorii din turn, formație atestată în 1556, cu cântările ținute în casa negustorului brașovean Geissinger, în privința de a învăța muzica, eforturile citadinilor nu s-au manifestat doar în dobândirea statutului economic ci și de a oferi un cadru adecvat didacticii muzicale a vremii. Astfel, muzica simfonică a câștigat tot mai multă consistență sub aspectul manifestărilor, dinamismul organizatoric funcționând pe la 1814 după un raport bine stabilit între formație și urbe. Prin 1820 Magistratul vremurilor întocmea deja planul și instrucțiunile pentru organizarea unei Societăți muzicale, formația fiind nelipsită de la activitățile comunității.

O etapă importantă în devenirea Orchestrei Simfonice a constituit-o anul 1878, prin prezența la pupitrul dirijoral a lui Anton Brandner, inițiatorul și fondatorul Societății Filarmonice brașovene (1786), o asociație muzicală a sașilor din acea vreme.

Este de notat faptul că Societatea efectua turnee încă de atunci, cunoscute fiind manifestările ce erau încununate de un succes răsunător: ,,Niciodată nu s-au auzit asemenea aplauze…” după cum spuneau cronicarii bucureșteni.

Bogata viață concertistică brașoveană s-a bucurat de prezența unor personalități sonore: compozitorul Johannes Brahms, violoncelistul Felix Popper, marele compozitor și dirijor George Enescu, Richard Straus, Bela Bartok și mulți, mulți alții.

Anii trec și, în 6 august 1949, Societatea filarmonică a fost înregistrată ca Filarmonica de Stat “G. Dima” și a funcționat astfel, ca o instituție muzicală profesionistă până în 1993. Din 1994 și până în prezent, instituția apare sub denumirea reprezentativă de “Filarmonica Brașov”, ca instituție publică de cultură cu personalitate juridică, aflată în subordinea Consiliului Local Brașov și a Primăriei Municipiului Brașov.

Și această perioadă este una în expansiune, remarcată fiind prezența unor mari personalități muzicale. În 1979 Tudor Ciortea scria: “Prin 1966 mi-am permis să anticipez un vechi deziderat care era și al valorosului nostru dirijor George Enescu, acela de a crea la Poalele Tâmpei un <<Salzburg al României.>>”

Dorința avea să se împlinească  prin Festivalul Muzicii de Cameră de la Brașov, sărbătoarea culturii românești.

Festivalul, devenit tradiție în orașul de la Poalele Tâmpei, este unul dintre cele mai longevive evenimente de acest gen din Europa, fondator fiind I.Ionescu – Galați. Renumitul muzician, personalitate marcantă a vieții muzicale românești este deasemeni, Directorul de Onoare al Festivalului și Dirijor de onoare al Filarmonicii Brașov.

În prezent, la pupitrul Orchestrei Simfonice în calitate de dirijori angajați ai instituției sunt  Ovidiu-Dan Chirilă și Cristian Oroșanu, iar soliști angajați violonistul Florin Ionescu – Galați și pianistul Horia Mihail. De asemenea, publicul a avut ocazia să-l revadă tot mai des la Brașov pe  maestrul Cristian Mandeal,  Dirijor invitat permanent al Filarmonicii Brașovene.

Entitate vie ce se manifestă prin Orchestra Simfonică, Gaudeamus Quartet, cvartetul Filarmonicii Brașov și Orchestra de Cameră, Filarmonica Brașov este în prezent condusă de cunoscutul violoncelist Anton Niculescu, Directorul general al instituției, om de vastă cultură muzicală, palmaresul său competițional numărând în prezent numeroase și importante premii obținute în străinătate.

,,Relația cu publicul se leagă în sala de concerte nu în afara ei. Muzica este pe scenă, iar fără oameni, muzica nu înseamnă nimic. Cea mai mare recompensă este aprecierea celor cu care împărtășim aceste bucurii muzicale.” Anton Niculescu.

Sursa si imagini: comunicat remis La pas prin brasov

La mulți ani, La pas prin Brașov!

Ne naștem moștenind din genele părinților, bunilor și străbunilor noștri și pe măsură ce creștem dobândim pasiuni care, în cazurile fericite, sunt dublate de talent. Așa cred că este și plăcerea de a scrie și de a împărți bucuriile cu cei din jur. Iar când spun a scrie mă refer la relatări simple ale emoțiilor trăite, ale evenimentelor la care participi sau ale unor gânduri și nu la cărți pe care este bine să le scrie cei care se pricep și au harul necesar.

Așa se face că în urmă cu patru ani, Cineva, orice ar fi și unde s-ar afla, a lucrat astfel încât să îl întâlnesc pe domnul Dan Străuți, un brașovean prin adopție, dar care iubește mult orașul și locuitorii lui, care mi-a oferit posibilitatea de a îmi împărtăși trecutul, prezentul și speranța pentru viitor. Este omul care a creat și a dezvoltat continuu site-ul „La pas prin Brașovˮ, printr-o muncă uriașă, pe care cred că puțini o pot înțelege, dar destul de mulți o apreciază.  Modestia și bunul simț pe care le dovedește s-au transferat și paginii, care oglindește evenimente culturale, sportive și sociale, neavând nici un fel de tangență cu fenomenul politic.

Site-ul (23 februarie 2015) și pagina de Facebook (24 februarie 2015) care i-a fost atașată împlinesc astăzi 5 ani de existență, ani în care a cumulat mii de articole și zeci de mii de fotografii. Principalul autor este inițiatorul paginii, iar pe parcurs i s-au alăturat Andrea Străuți, Alin Alberto, Viviana Costan, Iulia Ruginosu (pentru o perioadă scurtă) și subsemnata, cu toții adoptând atitudinea întemeietorului și punându-și munca, despre care nu cred că este un lucru rău să subliniez că este voluntară, în slujba binelui, a fumosului și a rezultatelor.

Subiectele prezentate, însoțite în marea majoritate a cazurilor de albume cu fotografii și filmări, cuprind activitatea culturală din oraș – spectacole, lansări de carte, vernisaje, dar și interviuri, cea sportivă – participări la concursuri, ceea ce ține de etnografie și folclor – șezători, vernisaje, aniversări, dar și rubrici legate de natură, mediul economic, brașoveni celebri, incursiuni în lume și chiar rețete de prin bucătărie.

Așadar o echipă mică, dar pasionată, care și-a propus să informeze brașovenii și nu numai pe ei, despre ceea ce se întâmplă în oraș și care iată că, după cinci ani, este urmărită pe Facebook de peste 17.000 de persoane. Dacă creștem din punctul de vedere al calității prezentărilor și scrierilor noastre este datorită celor care citesc și vizionează. Mulțumim pentru încredere!

De ce ne ocupăm cu acest lucru ? În primul meu articol, datat 13 martie 2016, scriam așa :

„Caracterizăm adesea oamenii, uneori chiar și fără să știm prea multe despre ei, alteori având doar impresia că îi cunoaștem, spunând « Ce om rău! » dar ce înseamnă de fapt un om rău sau, mai bine spus, cum este un om bun?

Sensul ad-litteram este acela că face în mod obișnuit bine altora, că se poartă bine cu alții, că este binevoitor. Astfel, una dintre accepțiuni ar fi aceea că omul bun este omul altruist. Fiul meu m-a întrebat, la un moment dat, dacă altruismul și empatia sunt unul și același lucru. Poate ca altruismul este un efect al empatiei însă, în orice caz, ele sunt surori.

În sensul mai larg, un om bun este un om căruia îi pasă de ceilalți, un om blând, un om care iubește copiii, bătrânii, plantele și animalele sau ceea ce numim un om cu suflet bun. ˮ

L A   M U L Ț I   A N I, La pas prin Brașov!

Un tablou 15 x 10 cm realizat, cu broderie manuală și scris de mână, de Motive tradiționale din Țara Bârsei și împrejurimi și Scriptoria – #FăcutManualLaBrașov

Foto: Antonela Cristina Lungu

La mulţi ani, Filarmonica Braşov!

Conferința de presă ce a avut la Filarmonica Brașov, Vineri, 27 Aprilie 2018, a dezbătut rolul și importanța pe care o are instituția în contextul socio-cultural al actualei societăți, la împlinirea în anul 2018  a celor 140 de ani de activitate concertistică. La conferință au participat directorul Filarmonicii, violoncelistul Anton Niculescu, PR-ul instituției, Alexandra Grancea, și de asemeni, invitat cu această ocazie specială, domnul Conf. Univ Dr. Muzicolog și compozitor, Petre – Marcel Vârlan, cadru profesoral al Universitatii Transilvania din Brasov LA MULȚI ANI FILARMONICA BRAȘOV!  – este subiectul sub egida căruia se desfășoară în această stagiune concertele instituției.

Filarmonica Brașov marchează în anul Centenarului Marii Uniri, frumoasa sărbătoare a împlinirii celor 140 de ani de la prima formă de activitate concertistică a orchestrei Simfonice. Cu acest prilej Joi, 3 Mai la Sala Patria, începând cu ora 19.00, va avea loc CONCERTUL SIMFONIC EXTRAORDINAR ANIVERSAR ce va fi susținut de Orchestra Simfonică dirijată cu această ocazie de renumitul dirijor brașovean CRISTIAN MANDEAL.

Programul acestui concert este unul special, alegându-se lucrări celebre ale marelui compozitor A. Dvorak: Concert pentru violoncel si orchestra în și minor op. 104 și Simfonia a VIII in sol major op. 88.  Solistul invitat al acestei seri muzicale de mare semnificație pentru instituția de cultură brașoveană este marele violoncelist rus, ALEXANDEER RUDIN.

Muzicologul Petre Marcel Vârlan a povestit cu această ocazie despre istoricul instituției brașovene și despre semnificațiile și importanta culturii asupra comunității noastre. “Este un stindard al comunității sub aspectul instituționalizat”. Relația cu publicul se leagă în sală de concerte nu în afara ei. Muzica este pe scenă, iar fără oameni, muzica nu înseamnă nimic. Cea mai mare recompensă este aprecierea celor cu care împărtășim aceste bucurii muzicale.” 

De asemenea, directorul Filarmonicii, dl. Anton Niculescu ne- a relatat câteva informații despre evenimentele pe care le va susține instituția în anul Centenarului Marii Uniri. “Avem programe deosebite prin care dorim să atragem și publicul tânăr. Este foarte important pentru noi acest aspect. Imediat după acest concert aniversar vom avea un Recital Extraordinar dedicat Centenarului Marii Uniri ce va fi susținut de istoricul Adrian Cioroianu, alături de actrița Daniela Nane și pianista  Ioana Maria Lupașcu. Vom avea Concerte Estivale cu programe muzicale excepționale. Primul eveniment de acest fel va fi acum in 23 Mai, în Piata Sfatului, în parteneriat cu Academia Fortelor Aeriene Brașov “Henri Coandă”. Această stagiune marchează jubileul Filarmonicii la împlinirea celor 140 de ani”.

Filarmonica este o emblemă culturală de mare valoare pentru comunitatea de la poalele Tâmpei, nu doar sub aspect muzical. Muzica a unit și înfrățit orașe din afara granițelor cu Brașovul. Unul din aceste exemple este orașul Musashino, care anul trecut a sărbătorit 25 de ani de înfrățire cu Brașovul, prilej cu care Filarmonica a efectuat un turneu în Japonia.

“Dorim să fim mult mai prezenți în viața culturală brașoveană și de asemenea, ne propunem să diversificăm programul pentru a atrage și publicul amator. Sunt deja trasate aspecte legate de accesibilitatea anumitor programe ale stagiunii, tocmai pentru a fi mai aproape de public. De asemenea, dorim să mulțumim autorităților locale pentru sprijinul pe care ni-l acordă în toat proiectele pe care le desfășuram.” – Alexandra Grancea, PR-ul instituției.

Video: YouTube

Credit foto: Dan Străuţi

De „La mulți ani!”

De „La mulți ani!”, de Cezar Pârlog

Pe vremea lui nea Iancu şi a Momentelor sale nu erau SMS-uri, iar telegramele sunau cam aşa „Onor.Prim-Ministru.Bucureşci Directorul prefecturii locale Raul Grigoraşcu insultat grav dumnezeu mami. Ameninţat moarte. Viaţa onorul nesigure. Rugăm anchietaţ urgent faptul. Semnat Costăchel Gudurău, avocat, coleg, fost deputat.”

Mi-au plăcut mereu marile sărbători, şi nu doar pentru că se produc pe parcursul mai multor zile care „accidental” devin libere: şi de Paşte şi de Crăciun. Mîncare bună, băutură din plin, bilanţuri şi planuri, depresii aruncate la gunoi şi grămezi de bani aşijderea, toalete simandicoase, lume eminamente binevoitoare, zîmbitoare şi frumoasă; picioare şi tocuri. Şi mai vin şi mesajele alea, cu zecile, trimise de unii la toţi cei din agenda telefonului propriu. De maximă generalitate, fără nimic personal semnate în plus şi de către toţi membrii familiei, chiar dacă tu habar n-ai de ei; las’ să fie acolo, nu se ştie, ca pămîntul!

Ba uneori se mai întîmplă să fie şi repetate, probabil omul o fi fost prins între tocatul cartofilor şi al castraveţilor pentru salata de boeuf, a făcut o pauză să-şi tragă sufletul şi să-şi menţină relaţiile, l-a întrerupt consoarta să-l întrebe dacă a gustat maioneza şi mai trebuie sare, şi a pierdut şirul cu bifări tocmai în dreptul numelui tău. Mai vin şi dintr-alea nesemnate, de parcă ai fi obligat să ai toată cartea aia groasă de Pagini aurii în agenda telefonului.

Cel mai fain a fost cînd am primit un mesaj de la necunoscutul soţ al unei colege, e drept, tanti îmi cam plăcea, dar jur, încă nu demarasem nimic. O trecuse şi pe ea la expeditori şi încă mă chinuiesc să desluşesc înţelesul ascuns: ménage à trois?! Da’ ăla-i cu două fete; oare vreo surpriză plăcută în 2018?!

Interesante sînt şi cele care sosesc cu fiecare astfel de ocazie din partea unor foşti colegi de serviciu cu care te-ai intersectat cu ani buni în urmă, chiar şi atunci doar tangenţial, poate o dată la cîteva luni. Semnate şi ele cu tot cu familia adiacentă. Te detaşezi de toate activităţile şi, cîteva minute bune încerci să identifici fizionomiile în alb-negru pe care le salutai cu vreo zece ani în urmă, pe cînd umblai în salopetă printre halele unor intreprinderi de mult dispărute.

De operele literare în cîteva sute de caractere care îţi parvin ca un MMS, nici nu mai pomenesc; rar am avut răbdarea să le citesc pînă la capăt.

Un timp am răspuns la toate, noblesse oblige sau cei şase ani de-acasă, apoi m-am luminat subit, am îngroşat din obraz şi măcar la cele trimise la întreaga agendă a telefonului, am început să le spun pas. Da, ştiu, de la anul nu voi mai primi nici o urmă de sms.

Totuşi, ca să mă reabilitez şi să nu vă dezamăgesc eu vă transmit de aici că: 

„Vechiul an scris cu amintiri, marcat cu trudă, piperat cu bucurii sau tristeţe, reuşite sau dezamăgiri, parafat cu decizii, îndosariat cu speranţe, a murit. Şi îndrăznim să vă trimitem gîndul nostru că Noul An 2018, să vă aştearnă în cale o potecă netedă, vegheată de steluţe norocoase şi îngeri bălai, să vă vedeţi visele devenind realitate, să fiţi sănătoşi, voioşi, să aveţi parte numai de zile senine, albe şi frumoase ca zapada de pe brad, iar dorinţele voastre toate-toate să vi se îndeplinească cîte una în fiecare zi!!! Sărbători fericite alături de cei dragi şi un AN NOU de poveste! <LA MULŢI ANI 2018!>”

Cum de altfel mi-a transmis familia X, în fapt mesajul cîştigător al aşa-zisei „Zmeure de lemn 2017”.       

            La mulţi ani, prieteni!

Nota: Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Electric puzzle”, Editura Neuma, 2017, „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte, 2016, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional „Vasile Voiculescu”, 2015.