Arhive categorie: Clipa de emotie

15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale

15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale care reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889) este un moment de mare emoție. Am ales să îl marcăm printr-o scrisoare de acum exact 138 de ani, care face parte din volumul „Dulcea mea doamnă / Eminul meu iubit”,  Corespondenţa inedita Mihai Eminescu – Veronica Micle, Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom”, 2000. Scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea, ediţie îngrijită de Christina Zarifopol-Illias.  Scrisorile au fost descoperite la mult timp după cei doi – Mihai Eminescu şi Veronica Micle – s-au întâlnit  undeva printre stele.

„Bucureşti 14 Ianuarie 1880

Măi îngeraşule,

Aşa te-aş săruta ş-aşa te-aş desmierda ş-aşa aş veni la tine de repede, dacă n-aş fi bolnav şi dacă nu m-aş teme ca acest ger nemaipomenit să mă îmbolnăvească şi mai rău. Puiuţul meu cel scump şi iubit – ce faci tu? Îţi trimit deosebite Tararale, Farfarale şi Scrîncioabe* ( Tarara, Farfara, Scrînciobul sunt titlurile unor publicaţii ale vremii n.r.) şi te rog să mă ierţi că nu-ţi scriu mai des – câne ce sunt fără de inimă. Depărtarea asta ne strică rău. De s-ar mântui odată afacerile tale şi şi de-aş găsi şi eu ceva mai sigur decât tâmpenia Timpului, ca să fim odată un trup şi un suflet – auzi tu? Iartă scrisoarea mea grobiană de alaltăieri, dar să ştii tu că oricine ar vrea să mi te iee pe tine, singura mea avere şi singura mea fericire din lume, e un om de nimic care merită spânzurătoare şi epitetele cele mai proaste. Iartă, dar tu ştii că de câte ori îmi vorbeşti de curtezani, îmi înfigi un ghimp în inimă. Puiuţule, zău nu pot veni încă că sunt bolnav, dar aşa-mi eşti de dragă, aşa că nu ştiu cum să ţi-o mai spun. Dacă m-aş vedea iar cu tine la un loc, liniştit, fără griji şi fără preocupări, ca să-mi mai scot din capete – pasăre nebună şi cântăreaţă ce eşti, tu om mare cu minte de copil mic şi cu dragoste de femee şi cu guriţa dulce şi caldă şi cu picioruşele reci.

Te sărut măcar în gând de mii de ori şi rămân al tău pentru vecii-vecilor

Emin”.

Sursă text scrisoare și foto: http://jurnalul.ro.

Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc”

La 11 ianuarie este marcată Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc” însă, ca orice lucru bun și frumos din viața oamenilor, cuvântul respectiv ar trebui să fie sărbătorit în fiecare zi, prin simpla lui pronunțare, de câte ori este necesar.

„Și de câte ori este necesar?” Ei bine, cuvântul despre care se spune că inițial ar fi fost „multunesc”, care însemna mult-unire – legătura dintre doi oameni sau unirea cu Dumnezeu, reprezintă cel mai curat, banal și onest gest de recunoștință pentru cineva care ne ajută în vreun fel. Pentru că da, ne ajutăm unii pe alții, nu (întotdeauna) dintr-o obligație ci pentru că așa am fost croiți dar nu înseamnă că ceilalți sunt datori să ne ajute.

A spune mulțumesc este dovada politeții elementare, a educației primite sau autoînsușite și până la urmă o caracteristică omenească.

Așadar, vă mulțumesc pentru că urmăriți rubrica „Clipa de emoție” !

Imagine creata de Antonela Lungu

 

An nou, proiecte noi! Inaugurăm astăzi rubrica „Clipa de emoție”

Filmul „Minunea” („Wonder”, 2017) este povestea unui băieţel, Auggie, care are o diformitate a feţei, cauzată de un sindrom genetic şi merge la şcoală, în clasa a cincea, încercând să se integreze. Mai mult nu dezvăluim ci vă lăsăm să descoperiţi singuri, dacă nu aţi citit cartea.

La începutul fiecărei luni, unul dintre profesorii de la clasă scrie pe tablă un precept, după ce le explică copiilor ce este acela. L-am reţinut în mod special pe cel din prima lună a anului şcolar şi pentru că ianuarie este tot o primă lună, îl redăm aici: „Dacă ai de ales între a face bine şi a avea dreptate… alege binele!”

Foto:  www.cinemagia.ro