Arhive categorie: Reflecţii

Cosmin Neidoni, interviu special pentru braşoveni

Cosmin Neidoni s-a născut în 8 martie 1975 la Timișoara. A absolvit Facultatea de Filosofie în cadrul Universității de Vest, fiind apoi bursier Erasmus al Universității din Köln, Germania. A făcut studii de Politică Europeană în cadrul școlii masterale Jean Monet cu o teză de absolvire despre problematica războiului rece. Scrie și publică în limba română și germană, fiind citit și citat de reviste și pagini culturale din Austria, Germania și Elveția. Lucrează ca freelancer în domeniul traducerilor și predă cursuri de limbă germană în cadrul unor centre de limbi străine din Timișoara.*

Cosmin Neidoni publică pe câteva platforme online: „Webcultura”, „Republica”, „Catchy”, dar și în străinătate, scriind și în limba germană.

Cartea “Viața la 40 de ani” a fost lansată anul trecut în 26 octombrie la Brașov si relansată în primăvară la ,,Târgul de Carte şi muzică Libris Braşov”. Cartea şi autorul ei vor fi prezenţi şi la Festivalul de Carte şi Muzică Libris, ediţia a 7-a, sâmbătă 14 iulie, la ora 15.00.**

În avanpremiera acestui eveniment am purtat un scurt dialog:

La pas prin Braşov: Cartea “Viața la 40 de ani” te îndeamnă să-ți redescoperi trăirile, să înțelegi şi să savurezi clipa, cu bucurie. Cât de important este să-ți asculți sufletul pentru a dărui fericire, pentru a împărtăși experiențele timpului scurs?

Cosmin Neidoni: Mulțumesc frumos pentru atenția cu care v-ați aplecat asupra cărții „Viața la 40 de ani”. Da cartea pe care am scris-o este, între altele, un dialog cu instanța cea mai veritabilă a alcătuirii noastre: sufletul! Eseurile cărții au un caracter pronunțat confesiv și, în buna măsura, emoțional. Chiar și atunci când vorbim despre lume, adică o  instanță exterioara în raport cu noi înșine, ne confesăm, în cele din urmă, propriul  caracter.

Să îți asculți sufletul este nu doar important, ci aproape vital în ordinea edificării sinelui. Ascultându-l cu atenție, cauți sa te pui în echilibru cu tine însuși și, în egală măsură, găsind cuvintele adecvate, spui și altora despre unduirile lui, ale sufletului. Este un exercițiu stimulant să vezi cum se naște din tine, din amestecul de gândire, memorie, sensibilitate și emoție un text ca un trup perceptibil în care se reflectă apoi și simțirea altor oameni. Cartea, atunci când ajunge la public, preia funcția unei oglinzi. A te regăsi ca cititor, cu o parte din frământarea ta, în cuvintele unei cărți, este nu doar terapeutic, ci benefic așezării tale în ordinea subtilă a lumii. Citind descoperi că nu ești singur, că sunt și alții care au neliniști, temeri și speranțe, în așa măsura încât lectura devine, vorba lui Cioran, un act major de convertire a singurătății la nesingurătate. Coborând suficient de adânc în sufletul tău îți vei revela nu doar propriul conținut identitar, ci vei găsi, după o vreme, ca în apele limpezi ale unei fântâni, chipul nealterat al omenescului. Vei ajunge să înțelegi, dincolo de toate deosebirile,  cât de mult avem în comun cu toți ceilalți oameni. Împărțim aceeași condiție metafizică independent de culoarea pielii si a locului pe care îl ocupăm sub soare.

La pas prin Braşov: Cartea este o punte către cunoaștere, o hrană pentru sufletul dominat de emoții şi sentimente. Este o punere în scenă a propriilor trăiri?

Cosmin Neidoni: Da, așa este. O carte este o punte către cunoașterea ta și a lumii în care trăiești. In afara cărților este greu de trăit pentru ca ele sunt depozitarul  universal  al cunoașterii. Cum altfel am putea să înțelegem făptura umană și universul în care trăim dacă nu citind literatura lumii și poezia ei. În cărți se reflectă pe de o parte simțirea  umana inefabilă, iar pe de alta parte suma acelor informații care, luate împreuna, devin știință în sens epistemologic.

Dacă ne referim la cărțile de literatură atunci, indiscutabil, ele devin oglinda trăirilor noastre. Omul, de altfel, este singura făptură care, atunci când se cauta pe sine, se așază ritualic în orizontul fascinant al cărților pentru a pune în scenă stepele sale interioare. Dacă nu ar fi așa credeți ca ar merita deranjul de a ne apropie de literatură și cărți?

La pas prin Braşov: Ne modelează filosofia viață de zi cu zi?

Cosmin Neidoni: Dacă spunând filosofie avem în vedere sensul etimologic al termenului, adică iubirea de înțelepciune, atunci indiscutabil filosofia ne modelează viața. Privind din perspectiva agitată a lumii de azi aș înclina să cred că avem nevoie mai mult ca oricând de filosofie în sensul ei antic, ca mod de așezare optima a umanului în ordinea echilibrată a lumii. Lectura filosofilor stoici ne este benefică.  De exemplu Manualul lui lui Epictet, dar și și Meditațiile lui Marcus Aurelius ori Scrisorile lui Seneca sunt un formidabil antidot împotriva vitezei halucinante și a consumerismului isteric din lumea în care trăim. O lume saturată de prea multe perplexități care toate împreună anulează până la dispariție farmecul lucrurilor simple. A trăi în echilibru, a trăi demn și senin, presupune, din când în când, a te retrage din forfota zilei pentru a-ți pune întrebări cu privire la rostul tău în lume. Încercând să răspunzi, chiar fără a vehicula concepte filosofice consacrate, te îndeletnicești, involuntar, cu filosofia.

Permiteți-mi, vă rog, să mulțumesc pentru prilejul pe care mi l-ați oferit de a adresa câteva cuvinte cititorilor brașoveni. În felul acesta am reușit să fiu, prin intermediul dumneavoastră și alături de cititori, la pas prin Brașov. Sunt onorat!

La pas prin Braşov: Mulțumim pentru acest dialog. Multă baftă la întâlnirea autorilor Libris Editorial, din 14 iulie, orele 15:00 – 16:00, în Piața Sfatului.

Cărțile lui Cosmin Neidoni  pot fi găsite şi aici: https://www.libris.ro/?sn.q=cosmin%20neidoni

* – informaţii preluate de pe pagina republica.ro

** – Sâmbătă 14 iulie, orele 15:00 – 16:00, întâlnire cu autorii Libris Editorial:

Lucian Ciuchiță – „250 de kilometri și un secol de amintiri” și „Monada rațiunii”

– Marius Albert Neguț – „Îngeri rătăciți” și „Inocența păcatului”

– Cezar Pârlog – „Ce mult te-am iubit”

– Cosmin Neidoni – „Viața la 40 de ani”

– Laurențiu-Ciprian Tudor – „Licantropia poftei. Poemele vârstei de mijloc”

– Adrian Lesenciuc – „Cimitirul eroilor”

Interviu realizat de Dan Străuţi.

Credit foto: Dan Străuţi

Pentru braşoveni, un interviu special cu Cezar Pârlog

 Cezar Pârlog este publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Libris şi editorialist la 24 FUN, unde semnează articole din genurile comedy, eveniment, societate, stil de viaţă, cărţi, filme etc. Adică „bate cîmpii”, cum îi place să zică. Dacă în unele este prezent cu un umor fin şi foarte captivant, altele sunt mai serioase, ba chiar cu un pronunţat accent spre gri. În 2018 a publicat la Editura Libris Editorial, cea de-a patra carte volumul  „Ce mult te-am iubit!”, o colecţie de texte ultrascurte lansată la Târgul de Carte şi Muzică Libris 2018 din luna martie. Cartea, bine primită de către cititori, aflată la a doua suplimentare de tiraj, cu bune aprecieri şi în rândul bloggerilor culturali, va fi prezentă şi la Festivalul de Carte şi Muzică Libris, ediţia a 7-a, în perioada 12-15 iulie. Exact sâmbătă 14 iulie. Fix la ora 15.00.

În avanpremiera acestui eveniment am purtat un scurt dialog:

La pas prin Braşov: Toate cele patru cărţi scrise de dumneavoastră au fost lansate şi la Braşov, prin intermediul grupului Libris. Cum aţi simţit că v-a primit publicul şi care a fost atmosfera de la evenimentele respective?

Cezar Pârlog: A fost o reală bucurie să fiu onorat de organizatorii târgurilor Libris la fiecare dintre cărţile apărute până acum, drept pentru care mă folosesc şi de această cale pentru a le mulţumi sincer. Îndrăznind chiar să plusez cu… „Şi altădată!” Iar bucuria de care spuneam a sporit în timp, odată cu creşterea interesului şi a prezenţei publicului la aceste întîlniri, fapt ce m-a făcut să încep a mă simți deja „de-al locului”, aşa, ca un fel de „naturalizare” literară.

La pas prin Braşov: Din biografia de la începutul cărţii rezultă că pregătirea dumneavoastră de bază este în domeniul tehnic. Cum s-a produs sau ce v-a determinat să faceţi schimbarea către scris?

Cezar Pârlog: Ei, dar să nu mai folosim sintagma aceasta cu rezonanțe care duc spre defuncta orânduire! Parcă și văd scena: sufrageria doritei soacre mici, televizor alb-negru cu mileu și pește de sticlă. Iar principala curiozitate a mamelor cu fete de măritat, revărsată brutal asupra junelui ruşinat, care dă din colţ în colţ pe scaunul cu spătar și catifea verde este, „dumneavoastră ce aveţi la bază?”. Băiatul roşește vizibil, simte într-o secundă că o urăşte maximal pe duduia insuficient educată – pe vremea Anei Pauker nu se prea punea preţ pe asta, cu două clase, aveai şi facultate – îi trântește ceva de suflet în „traistă”, fireşte, doar în gînd, sîntem deja în societatea socialistă multilateral dezvoltată, regretă ăia doi poli, daţi pe garoafe, iar când domnişoara intră în cameră cu tăviţa pe care este cheseaua cu dulceaţă – „făcută chiar de mânuța ei!”, cum o prezintă coana-mare – revine brusc la sentimente mai calde. Și asta numai de la linia perfectă a piciorului ei, bine pusă în valoare de ciorapii Adesgo.

În cazul meu lucrurile sînt cu mult mai grave. Desfăşor activităţi sub spectrul cazonului, şi da, sînt de două ori „inghineur”. Iar pînă la a treia oară, cum ar fi trebuit să fiu, ca să pot să ajung de „teapa” Monicăi Tatoiu, adică un bărbat eminamente adevărat, am cedat psihic şi am abandonat cursa în deplină ruşine şi oprobriu al publicului, stîrnind ovaţii în sala de aşteptare a Spitalului 9. După caz sincere admonestări paterne.

Cum de s-a procedat la schimbare? Păi am mai spus-o: mi-au dat-o unii peste picioare la slujbă, m-au tras pe linie moartă, eu m-am supărat temeinic, am pus cărțile după care mă pregăteam la vînzare pe Okazii, destule, vreo trei rafturi bune, iar timpul care era alocat preparării orelor a devenit astfel liber. Și l-am umplut scriind.

La pas prin Braşov: De ce aţi ales proza scurtă?

Cezar Pârlog: Doar pentru că de mic copil am fost educat în spiritul economiei şi al raţionalizării, apă caldă era de două ori pe săptămînă, curentul electric oprit zilnic între orele…, sticlele şi borcanele valorificate la.., e drept că ieşau nişte bănuţi frumuşei din care îmi luam niscava obligaţiuni CEC, adică pe deplin subordonat doctrinei celor 3R: Recuperare, Refolosire, Restaurant. Ziceți un cuvînt cu „nt”. V-am închis, aveţi „fazan”.

P.S. Aşa au ieşit, domne’. Asta şi pentru că nu am suflu, plămîni şi rezervoare suplimentare, ca alea de pe Columbia, care se desprindeau după lansare, domnu’ Cape Canaveral ştie mai multe. Adică şi după ce lucrez la un text de numai o pagină jumate, eu sînt sfîrşit şi stors ca o lămîie, de trebuie ca vecina de dedesubt – deja ştie ce se întâmplă sus când mă aude întâlnindu-mă non-violent cu tavanul ei –, să sune la 112, ca să apară aia cu perfuziile de glucoză şi minerale. Dar vin repede, sunt aproape, Universitaru’ e la colţul străzii.

P.S.2 Hei, dar nu e chiar aşa, „Life stuff sau…”, a fost unanim considerat ca fiind un roman. Na!

La pas prin Braşov: În afară de ordinea apariţiei lor, care este aceea în care aţi recomanda cititorilor să citească cărţile dvs. şi care este cea favorită?

Cezar Pârlog: Bună întrebarea, apreciez şi deja sunt dator. Chiar am o bere rece la frigi, un Affligen, bună, belgiană. Cam mică, e de 330, dar o împărţim frăţeşte. Cum a făcut şi Ion Bîrlădeanu, când l-am vizitat, e, poate, cel mai necunoscut realizator de colaje din Romania, dar nu-i nimic, îl salvează partea de vest a Europei, Angelina Jolie ştie mai bine, iar filmul făcut de HBO cu el, e chiar de invidiat. Pe bune, omul e un fel de Andy Warhol, cel mai tare în Pop Art.

Deci notaţi acolo: prima să fie „Life stuff sau…”, adun şi eu nişte puncte frumoase, se pun în clasamentul adevărului, băiatul ăsta, Burleanu, ştie mai multe, întrebaţi-l pe el, îi puteți scrie la Federație. Apoi, că avem de unde scădea, „Flori , fete, fițe sau…”, cu menţiunea că este pentru +18, cert, şi că are niscava super texte foarte bine premiate la concursuri serioase. Da, chiar şi cartea in integrum, a luat Premiul Național Vasile Voiculescu. Și cronici bune prin reviste serioase. Apoi „Electric puzzle”, care adună textele scurte publicate sub formă de editoriale prin varii publicaţiuni. Majoritatea în Adevărul şi în 24 FUN, era cel mai bun ghid din România. Apoi, bijuteria coroanei, „Ce mult te-am iubit!”, lucrarea mea de doctorat într-ale textelor concise şi infinitezimale. Din două-trei fraze și gata, cu întorsături din condei la 270 de grade, în aşa fel încât cu o propoziţie înainte, nici nu se bănuieşte care ar putea fi finalul.

La pas prin Braşov: Cum vedeţi viitorul cărţilor? Sunteţi de părere că va dispărea cartea tipărită iar locul ei va fi luat de cea în format electronic?

Cezar Pârlog: E posibil. Cu actualele bisericuţe, partide şi partiduleţe literare, cu o prea multă nonvaloare frumos gonflată, de către „gintele” de mai sus, cu puţinul sprijin al editurilor, şi ele prea marcate de spectrul strict al eficienţei economice, cu un învăţămînt cam „pe butuci”, care nu încurajază dorinţa de a şti, de a cunoaşte, de a avea cunoştinţe multilaterale, „Țara te vrea prost, nu?”, rectific, ţările, altcumva nu are cum să fie. Mda, există şi părerea că lumea noastră, a nondigitalilor formaţi în cultul şi cultura scrisului şi a cititului de pe hârtie, o lume multimilenară, trăiască China, salutare Gutenberg, bătrâne!, este într-adevăr pe cale să se schimbe profund.

Totuşi, electronicul, nu cred că va avea succesul scontat, nu acesta este pericolul, nu este inamicul nimănui. Aş zice că prognozele excesiv de optimiste despre creșterea ponderii lui nu s-au prea dovedit atît de întemeiate. Rezistă şi ziarele, în Franţa încă există cultul lor la cafeaua şi cornul de dimineaţă, se vînd bine şi cărţile. Iar ca să particip şi eu, activ, la această luptă, niciuna dintre cărţile mele nu se găseşte în variantă electronică; sau?…

La pas prin Braşov: Referitor la cea mai recentă apariţie, „Ce mult te-am iubit!”, o carte foarte apreciată de altfel,  de la ce a pornit ideea ei?

Cezar Pârlog: De la un personaj, atenţie, nu autorul, am mai tras în câteva rânduri atenţia asupra acestei capcane în care cad mulţi cititori, chiar dacă o scriere la persoana întii poate sugera cu atât mai mult asta, mai ales dacă este suficient de bine si realist scrisă, de la un personaj spuneam, frustrat de exmatricularea din viaţa personală şi din imediata apropiere a unei domniţe. Pe care se răzbună zugrăvind-o în felurite feluri şi ipostaze în majoritate cam în nuanţe cenușii. Eu cel puţin aşa am înţeles citindu-i postfața, dar desigur că mă pot înşela, au mai fost cazuri.

La pas prin Braşov: Între proiectele dumneavoastră de viitor există şi acela al unui roman?

Cezar Pârlog:  Greu de spus, eu sunt stors ca după o lămâie şi după ce lucrez la un text de o pagină jumate drace, dar asta cred că am mai zis-o. Bine, pot să o întorc să zic că de data asta este chiar una din Grecia, de-aia bună, pentru suc. Dar, revenind, nu se ştie. În ziua de azi, cu noile multiple formate, poate că o să mă prind în jocul unui puzzle care poate fi interpretat uşor ca fiind un roman, cum de altfel am mai făcut-o cu trecuta „Life stuff sau…”

La pas prin Braşov: Vă rugăm să ne lăsaţi câteva date despre dumneavoastra, respectiv unde vă poate găsi şi citi publicul braşovean şi nu numai. Mulţumim pentru această discuţie şi vă urăm succes la întîlnirea autorilor Libris Editorial, din 14 iulie, orele 15:00 – 16:00, în Piaţa Sfatului.

Cezar Pârlog: Am copilărit pe strada Fericirii, în Cluj, de unde cineva, o cunoştinţă tocmai ce a fost ameninţată cu poliţia doar pentru că făcea o poză plăcuţei străzii, urma să mi-o trimită ca să devin şi mai nostalgic, să mă îndrăgostesc subit, să o iubesc infinitezimal, apoi să mergem la sfatul popular, să facem nunta aia cu 500 de invitaţi şi să-mi iau şi eu o Panamera, da, Porsche, dacă cu scrisul n-a ieşit. Drept e că nu mai stau pe acolo de zeci de ani, aproape că-s mai uşor de găsit prin Braşov, deşi aş zice că mai degrabă pe Facebook, cărţile sunt prin multe locuri, a se citi librării on-line, dar cel mai bine le stă pe site-ul pricipalului vânzător specializat de carte din Ro. Veniți-mi pe oriunde, sunteți invitații mei!

Interviu realizat de Antonela Cristina Lungu.

Cărţile lui Cezar Pârlog sunt de găsit aici: https://www.libris.ro/?view=grid&sn.q=autor%20cezar%20parlog&sn.ff.category.value=Carti&sn.ff.category.include_sub=true

Eleve din SUA în vizită la Asociaţia „Sfânta Maria” Cristian

Există locuri unde soarele străluceşte în sufletul oamenilor indiferent de anotimp. Biserica Adormirea Maicii Domnului, Cristian, judetul Brasov este locul unde smerenia, iubirea şi credinţa sunt scutul tradiţiilor, unde cultura populară supravieţuieşte ritmului cotidian.

În lăcaşul de cult şi în atelierul Asociaţiei „Sfânta Maria” au poposit 12 eleve, clasa a XII-a, Academy of the Sacred Heart, Bloomfiled Hills, Michigan – SUA, însoţite de Luciana Jeler (româncă stabilită în SUA), profesor de limba franceză la liceu şi Judith Hehs, director Academy of the Sacred Heart.

În SUA, în perioada 18 – 25 martie, de peste 40 de ani se desfăşoară programul Project Term, un program similar cu „Şcoala altfel” din România.

Elevele au îmbrăcat ia, element al costumului popular româneasc. Roxana Dobre le-a condus în lumea străveche a costumului românesc născut pe vatra dacică, în universul principalelor caracteristici, trăsături, semnificaţii şi elemente esenţiale ale portului românesc.

Călătoria americancelor în viaţa comunităţii ortodoxe a continuat în biserică. Au gustat prescură şi l-au ascultat pe Pr. Sorin Dobre care le-a călăuzit paşii prin monografia lăcaşului de cult, a datinilor şi obiceiurilor româneşti. În semn de mulţumire elevele au cântat River in Judea by Jack Feldman/Linda Marcus şi Children of the Sacred Heart, imnul Academy of the Sacred Heart.

Înainte de a pleca la atelierul de încondeiat ouă, elevele Academy of the Sacred Heart au învăţat şi cântat o parte din melodia „Nu uita că eşti român”.

Vă invit să urmărim câteva secvenţe de la această vizită:

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

Februarie și Martie

Cică Anul era om şi avea 12 feciori. Cel mai mic se numea Februar. Altă avere nu aveau decât o vie. Toamna, au pus vinul într-un singur butoi, au însemnat pe butoi de unde până unde are voie să bea fiecare şi şi-au montat câte o cana. Februar fiind cel mai mic, canaua lui era la fundul butoiului. Fraţii făceau economie şi nu-şi beau porţia de vin. Februar bea, din partea lui, în fiecare zi, rămânând mereu vesel. Ceilalţi râdeau de el, dar când Ianuarie a vrut să bea din canaua lui, a văzut că nu mai are vin. Martie, la fel. Nu mai avea vin niciunul, în afară de Februar. S-au necăjit fraţii şi l-au fugărit, să-l bată. Când fugea de fraţi, Februar plângea. Când îl lăsau în pace, râdea ca un copil. De aceea, se zice, luna cea mai schimbătoare a anului îi poartă numele!

Şi scurtimea acestei luni le-a stârnit imaginaţia sătenilor. Pentru că îngheţuri şi vifore sunt şi în martie, şi-au imaginat că Martie a luat împrumut de la Făurar două zile şi nu a mai vrut să i le dea înapoi. Acum se bat pentru ele, cu vânt mare, frig şi zăpadă. Totuşi, Martie îl învinge şi Februarie rămâne mereu mai mic…

Sursa: ziarullumina.ro

 

Garage Sale – Strangere de fonduri pentru Ervin

In 25 februarie se va desfasura in magazinul Party Fashion (10.30 – 17.00 inchirieri costume carnaval) din Racadau un eveniment caritabil sub forma unui Garage Sale avand ca scop strangerea de fonduri pentru Ervin.

Micutul sufera de o boala genetica neuro degenerativa rara (1 la 6000 copii) si anume amiotrofia spinala tipul 1. Pentru a afla mai multe informatii despre Ervin si demersurile medicale facute de parintii lui va rog intrati pe urmatorul link https://www.facebook.com/Stay-strong-Ervin-164476857519184/?hc_ref.

La eveniment veti gasi articole de imbracaminte, incaltaminte pentru copii si adulti, jucarii, articole hand-made, bijuterii si multe altele la preturi accesibile. Banii stransi vor fi donati lui Ervin pentru a-si putea continua tratamentul. Va asteptam cu drag la un ceai si sa imbinam utilul cu placutul duminica 25.02 orele 10.30 – 17.00.
Garantam o stare de bine si o zi plina de satisfactie de ambele parti 🙂

Pentru confirmarea participarii, va rugam sa bifati „going”+comentariu in eveniment.
https://www.facebook.com/events/1908101152837277/?active_tab=about

Va multumim si va asteptam!

De asemenea, donatiile in bani sunt mai mult decat binevenite,pentru Ervin.
Donatiile se pot face la:
Titular: ANDRAS SZEKELY
IBAN: RO49OTPV0000000003391302
Banca: OTP BANK ROMANIA

Titular: RAMONA SZEKELY
RO82BTRL03001201580631XX (RON)
RO31BTRL03004201580631XX (EUR)
Banca Transilvania

 

Imagine preluata de pe pagina evenimentului

Săptămâna PSI pentru părinți. Invitat: psih. Alina Moldovan

În măsura în care deținem informații despre etapele dezvoltării copilului, educația poate fi relaxată și distractivă, chiar și pentru părinți. Cu o singură condiție: să învețe să redevină copii.

Prin joacă, putem stimula imaginația, creativitatea, vorbirea și abilitățile practice ale copiilor noștri, funcție de vârsta lor și mai mult decât atât, să regăsim bucuria în legăturile noastre de familie. Avem cu toții nevoie de relații sincere și apropiate, siguranță și afecțiune, iar prin joc putem găsi o cale să le dezvoltăm.

„Joaca. Soluții distractive pentru buna dezvoltare a copiilor în primii cinci ani” – Dr. Amanda Gummer

„Rețete de jocuri. De ce și cum să te joci cu copilul tău” – Lawrence J. Cohen

Alina Moldovan este consilier psihologic și psihoterapeut experiențialist, co-owner EquilibruPsi – Societate Civilă Profesională de Psihologie.

A absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității ”Transilvania” din Brașov în 2007, făcând parte din ultima promoție cu dublă specializare Psihologie-Pedagogie. A pornit aventura autocunoașterii dintr-o nevoie personală, de a fi mai mult: a vrut să crească și să se dezvolte sănătos.

PROGRAM BRAŞOV – Librăria Cărtureşti

Rolul jocului în dezvoltarea relației cu propriul copil
Invitat: Alina Maria Moldovan
20 februarie (marţi) – ora 18.30

Devin părinte conștient prin comunicarea nonviolentă
Invitat: Andreea Ramona Laurențiu
21 februarie (miercuri) – ora 18.30

Copii fericiți – adulți fericiți
Invitați: Ramona Henter,, Roxana Blaj
22 februarie (joi) – ora 18.30

Între hiper-protecție și neglijare – mersul pe sârmă al părintelui modern
Invitați: Laura Teodora David
23 februarie (vineri) – ora 18.30

Imaginea evenimentului

„Bunicuti adoptati”

Ieri (n.r: 09.02) a debutat programul „Bunicuti adoptati”, in.colaborare cu Sezatori in Tara Fagarasului, care se va derula pe tot parcursul anului, in fiecare prima sambata a fiecarei luni.

Am trait multe emotii, din multe puncte de vedere. Cel mai mult m-a emotionat impactul pe care l-a avut Matei, fiul meu, asupra bunicilor. Multi si-au dorit sa ii vorbeasca, l-au intrebat diverse, au dat mana cu el si au redevenit copii, spunand poezii cu el sau impartind jucariile. In unele momente a trebuit sa ii explic despre cei care nu pot merge, despre cei care nu vorbesc, despre cei bandajati…si m-am temut ca poate va fi o traumatizanta experienta pt el. Insa spre final, cu transformarea experientei intr-o joaca, am aflat de la Matei ca s-a simtit bine si i-a placut. Bineinteles, faptul ca un domn foarte carismatic (fost invatator) i-a imprumutat cadrul ca sa il plimbe pe Nicu Haralambie (ursuletul tricotat) a fost partea favorita a lui Matei.

Am povestit selectiv cu cateva persoane, cu povesti grele de viata, cu accidente, vaduve, cu copii plecati peste hotare, cu nostalgii si amintiri cat sa umpli rafturi de biblioteci. Au foarte multe de spus…si cred ca au nevoie de ascultatori. Nu e usor, pentru ca de multe ori nu am stiut sa mangai…dar am ascultat…si am fost acolo. Si Matei ne-a facut sa radem si sa trecem peste.

Un moment emotionant a fost cand domnul invatator i-a spus lui Matei ca e prea mare de urs tricotat…si ca are un nume mult prea lung. Eu am intervenit si am explicat ca Nicu Haralambie este un nume al unui om care mi-a fost ca un.bunic, pe care l-am iubit foarte mult si despre care i-am povestit lui Matei, ca sa il cunoasca din povesti. Dl Haralambie a murit acum 10 ani. Ascultand povestea noastra, dl invatator, emotionat, a spus ca e foarte frumos din partea noastra ca onoram memoria acestui om in acest fel.
Abia astept sa ne reintoarcem, pentru ca a fost un val puternic de energie … iar Matei va spune o poezie domnului invatator, la schimb cu Luceafarul .

Gandul meu in acea zi? :”ce pot invata eu de la acesti oameni?”
Atatea povesti mi-a spus dl invatator despre sotia sa, despre serviciu, socrii, Brigada Artistica, facultate, prieteni, etc, incat imi.doresc sa fie sanatos sa continuam povestea in martie.

Ana Borca

Recenzie: „Electric puzzle” de Cezar Pârlog

Despre carte:

„Am remarcat la Cezar Pârlog, de la primele povestiri pe care i le-am citit, pofta de a scrie și de a descrie lumea. Cred că apetitul acesta îl definește structural ca romancier. Micile fragmente din „puzzle”, pe care cei vechi îl numeau „vitraliu”, sau mozaic, compun o imagine unică și coerentă.

Diferența este că autorul de vitralii, artistul, pornește de la imaginea finală șlefuind bucățelele de sticlă, iar jucătorul de puzzle are piese prestabilite de altcineva din care vrea să facă întregul. Prozatorul nostru se distribuie, cu modestie nejustificată, în rolul celui de al doilea. De fapt, eu sunt sigur că vocația și talentul său îl recomandă pentru poziția celui dintâi, a artistului.”Horia Gârbea

Impresiile mele:

,,Electric puzzle” s-a lansat la cea de a 6-a ediție a fEstivalului de cArte și muzică LIBRIS Brașov 2017 fiind o colecție de texte care incită la o analiză, chiar sumară, reconstituind din piese disparate o fotografie a societății de azi.

Parcurgând cele 94 de schițe, amuzante chiar din titlurile lor – de la ,,Ceferistu’ și bondarul”, la „La un ceai cu Charles” sau „La o bere cu Castro” și până la ,,Mici frustrări pisicești” – nu ai cum să nu observi descrieri de situații, locuri sau personaje realizate folosind cuvinte puține dar care provoacă zâmbete.

„Vorbele zboară și se umflă mai ceva ca un aluat cu drojdie în exces, pus la dospit sub vreun ștergar înflorat cu motive naționale. Se mai întâmplă, când bucătăreasa e începătoare.” – din „Lanțul cu slăbiciuni”.

Ideile povestirilor par inspirate din realitatea prezentă sau cea trecută datorită unui simț deosebit pentru detalii, pe care probabil că cei mai mulți dintre noi nu le-am observa. Ele sunt dezvoltate cu umor în texte care incită la lecturare.

Și, ca să vă stârnesc și mai tare curiozitatea, vă propun prima parte a poveştii „La DNA”:

„Cuuum, pe mine mă acuzaţi că, mergînd prea puţin atent şi complet cu capul în nori, deh, griji mari probleme multe, şefi răi şi nedrepţi, bani puţini, părinţi bătrîni, bunici bolnavi, administratorul care fură la întreţinere, soţia cheltuitoare, supraponderală şi plină de bufeuri, copilul care sparge geamuri cu mingea şi trage fetiţele de păr la grădiniţă, asta, fireşte, cînd nu le ciupeşte de fund, pe mine mă acuzaţi că am călcat peste un fir de iarbă, luîndu-i prematur şi violent viaţa, cu toată aspiraţia lui frumoasă şi curată spre soare?!

Şi că tot eu, exact doisprezece paşi mai încolo, am călcat involuntar, umblînd îngîndurat şi prea mecanic, pe o furnică (Lasius niger) puţin obosită şi prefăcută care, plină de indolenţă, n-a mai ţinut pasul cu plutonul perfect aliniat, în coloană cîte trei, aflat înaintea ei?”

Fie că sunteți fani ai prozei scurte, fie că nu ați cochetat încă cu ea, cartea lui Cezar Pârlog este un excelent prilej pentru clipe de amuzament oferite de fragmente din viață, care ne redemonstrează că avem suișuri și coborâșuri pe tot parcursul existenței noastre.

,,Electric puzzle” poate fi achiziționată de pe site-urile edituraneuma.ro sau libris.ro dar și de pe pagina www.facebook.com/Electric-Puzzle-142743546288438/.

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul și editorialist la 24 FUN, unde semnează articole din genurile comedy, eveniment, societate, stil de viață, cărți, filme etc. Dacă în unele este prezent un umor fin și foarte captivant, altele sunt serioase, cu accent spre trist însă ambele categorii stârnesc interesul cititorului pentru următoarele apariții.

A debutat în 2014 cu volumul „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte, pentru care a primit Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” 2015, la secţiunea Proză. În 2014 i s-a acordat premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”. A urmat în 2016 „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte iar în 2017 a publicat volumul Electric Puzzle, despre care autorul, Cezar Pârlog, spune:

„Asta-i cu „Electric puzzle”. O mulţime de piese conectate la o unică sursă de curent. „Un curent alternativ, sugerînd parcursul sinusoidal al existenţei noastre.” Un mozaic de „chestii de viaţă. Scurt, dur, tăios, amuzant.”

Credit foto: Antonela Lungu

„Iubire…bibelou de portelan!”, de Marinela Ciobotaru

La 1 februarie este sărbătorită Ziua Internaţională a Cititului Împreună iar luna februarie este luna iubirii. Aşadar, să ne bucurăm, citind şi iubind!

„Iubire…bibelou de portelan!”
de Marinela Ciobotaru

„Iubire, bibelou de porțelan…”
Ce vers frumos a scris poetul!
La ce s-o fi gândit scriindu-l
Numind iubirea atât de diafan?

Ce gânduri a avut pentru iubire?
Ce sentimente însemnate a nutrit
Când pe ea, iubirea, bibelou a definit?
Ce gânduri i-au rămas în amintire?

Câte întrebări…câtă framântare…
Pentru acest vers, scris la întâmplare..
Ne-a dat ideea, ne-a pus ca să gândim
Cu bibeloul, cu iubirea, să ne războim.

O fi iubirea pentru-o dulce fată,
Sau pentru mama lui, ce- o adora…
Pentru un frate, poate pentru sora,
Sau pentru tata, sau…altcineva….

Cine poate să spună care e iubirea,
Cine poate desluşii astfel misterul
Când poate, nu o ştie nici poetul
Şi ne-a lasat să reflectăm la ea…

Şi, totuşi, poate cineva să spună
Cât de puțin măcar, vom înțelege…
Şi dacă nu, o s-o luam ca pe-o figură
De stil poetic, în a poeziei lege.

Mulţumiri, Marinela Ciobotaru!

Imagine transmisa de Marinela Ciobotaru

„Cutiuța călătoare”: Dãruim cu dragoste din ce avem şi apoi, din ceea ce suntem

O lecție de viață, demnitate și implicare ne-a oferit Ana Maria Borca din Făgăraș. Nu este nici primul și nici ultimul om care se implică în acte caritabile. Prezentă la „Șezătoarea urbană” de la Casa Junilor, Ana Maria ne-a împărtășit ce este „Cutiuța călătoare” (Proiect inițiat de Ana-Maria Borca / IIA Călătoare):

„Cutiuța călătoare este un proiect prin care dorim să dăruim mici bucurii copiilor cu neajunsuri din satele Țării Făgărașului, de ziua lor de naștere, de Paști, de Crăciun.

Cadourile lor provin de la voi, cei care aveți inimile deschise și pline de dragoste. Vă rugăm să cumpărați cadourile în funcție de vârsta și eventual preferința copilului.
Acestea pot fi, spre exemplu: un articol vestimentar, o jucărie, o carte, rechizite, un tort, etc. ( articolele trebuie să fie noi și cumpărate cu gândul de a dărui așa cum ți-ai dori să primești )

Mulți copii poate nici nu știu ce înseamnă „Zi de Naștere”, nu au primit un tort sau un cadou frumos împachetat de ziua lor sau de Crăciun, iar părinții lor sunt prinși de grija zilei de mâine, cu necazuri și multe lacrimi. De Crăciun, 2017, dragostea noastră a tuturor s-a concretizat în multe dovezi și cadouri, aducând multă bucurie și speranță în sufletele copiilor. Pentru ei, pentru bucuria lor și sufletele lor curate vă îndemn să dăruim puțin din puținul nostru și să fim mai buni…nu doar de Crăciun.

Cutiuța călătoare este o cutiuță plină cu daruri, cu dragostea noastră; ea călătorește în timp și spațiu, din inimile noastre spre inimile lor, ale copiilor; din orașe îndepărtate în sate uitate; din brațe de oameni care vor să dăruiască spre brațe de copii ce nu au știut prea des să primească.

Cum spune mereu bunica mea :”De la noi mai puțin, de la Dumnezeu, mai mult!”

Cadourile voastre se vor strânge la Agentia Five Tours, din Fãgãraş de luni pânã vineri între orele 9-17

Agentia Five Tours, str. Vasile Alecsandri, nr. 17 (langa fostul magazin de pantofi Pamela).

Persoana de contact: Cristina Ciuc
http://www.fivetours.ro
#CutiutaCalatoare

Video: YouTube
Credit foto: Dan Străuți