Arhive categorie: Rețete

Tochitură, rețetă pentru 10 persoane

Nu suntem bucătari, dar când gătim punem un strop de suflet și mâncăm cu poftă.

Iată ce am folosit în prepararea acestei gustoase tochituri:

– cabanos 350 – 400 gr.; – ardei gras – 500 gr.;- ardei roșu – 500 gr.;

– piper alb măcinat – 1 linguriță (după gust); – piper negru măcinat – 1 linguriță (după gust);

– 1 căpățână usturoi; – cârnați crud – 1kg.; – cârnați afumat – 500 gr.; – cotlet – 1 kg.; piept pui – 700 gr.;

– carne de lucru (amestecătură) – 2,400 kg. (aproximativ); – ulei comestibil (am folosit 1oo ml la început);

– ceapă – 1kg.; – mirodenii – după gust; – pulpă de roșii mărunțită – 3 cutii de 400 gr.; Durata de preparare 40 – 50 de minute la focul de ceaun.

Am ales curtea unui prieten pentru a prepara această rețetă și un ceaun pe măsură (nu aveți nici un impediment să gătiți și acasă această rețetă). După ce am spălat și curățat ardeii și ceapa, le-am tăiat. Am curățat usturoiul. Am tăiat în bucățele cotletul, cârnații și carnea de lucru (amestecătura).

Pentru început am pus în ceaun carnea de lucru și 100 ml. de ulei comestibil. Am lăsat pe foc acest amestec până carnea a fost pătrunsă, până s-a frăgezit (aproximativ 10 minute). Pentru omogenizare nu uitați să amestecați conținutul. Gustați carnea. Turnați ceapa și amestecați (am lăsat acest amestec aproximativ 5 minute pe foc).

Acum este rândul ardeilor să aducă aroma în tochitură. Turnați ardeii și amestecați. După 4 – 5 minute puneți în ceaun cârnații cruzi, pieptul de pui, cotletul, cîrnații afumați și cabanosul. Pentru un amestec omogen puteți pune produsele menționate pe rând și amestecați.

După trei minute am adăugat puțină apă în ceaun. Apa mai poate fi adăugată și ulterior dacă este nevoie. Culoarea și consistența amestecului din ceaun vă indică acest aspect. Însă nu este nevoie de foarte multă apă. După 15 – 20 de minute vom pune în ceaun pulpa de roșii mărunțită și amestecăm. După 4 – 5minute am adăugat mirodeniile.

Unde este usturoiul? Acum i-a venit rândul. Gata. Am gustat din tochitură, dar înainte de a servi masa vom pregăti castraveții murați și mămăligă. Între timp am pus și câțiva cartofi înveliți în staniol pe foc (aveți grijă să nu se ardă).

Poftă bună!

Video: YouTube

Tartă cu fructe

Astăzi m-am gândit la o emoţie dulce, de vacanţă.

Ne apropiem de sfârșitul verii, moment când ne bucurăm de multe fructe și de aceea vă propun rețeta pentru o tartă care se poate pregăti cu diferite tipuri de fructe.

Ingrediente:

  • 3 ouă;
  • 400g zahăr;
  • 100g unt;
  • 5 lingui făină;
  • ½ pachet praf de copt;
  • esențe de rom / vanile / zeamă de lămâie;
  • 1 cană de apă;

– 400ml frișcă lichdă;

– fructe proaspete.

Preparare:

Ouăle se freacă cu 200g zahăr până acesta se topește, se adaugă untul topit și – în ploaie – făina amestecată cu praful de copt. Se toarnă într-o tavă rotundă, unsă cu unt și tapetată cu făină. Se coace la foc potrivit, 20-30 de minute, funcție de cuptor și se lasă să se răcească în tavă.

Din 100g zahăr și o cană de apă se face un sirop, prin fierbere și se adaugă esență de rom, vanilie sau zeamă de lămâie, după preferință. Când s-a răcit, se însiropează cu el blatul din tavă, peste care se așează un strat de fructe – afine, căpșuni, struguri etc.

Frișca proaspătă se bate cu 100g de zahăr și se așează peste stratul de fructe.

Deasupra se ornează cu fructe proaspete, frunze de mentă etc. – conform imaginației –  și până la servire se păstrează în frigider.

Poftă dulce!

Ceva dulce şi în incheiere:

 

„Cuvinte dulci, soptite’ncet

Sub clar de luna

Ce’aprind iubiri ce parca n-au

Sa mai apuna…

Marturisiri si juraminti

Oftari adanci si rugi fierbinti

Poem banal si demodat sentimental… ”

Jean Moscopol – Cuvinte dulci

Credit foto: Antonela Lungu

 

Prăjitură cu fructe

Anotimpul meu preferat – toamna. Bogăție de culori, mirosuri și…strânsul recoltei. Fructe, multe fructe parfumate, zemoase, cărnoase, gustoase. Vă împărtășesc o rețetă versatilă, în care puteți combina fructele preferate. Astăzi, un desert de prune.

4 ouă, 200 gr zahăr pudră, 200 gr margarină sau unt, 200 gr făină, 2 vârfuri cuțit bicarbonat de sodiu stins cu lămâie sau oțet, un praf de sare, ½ kg fructe (vvișine, cireșe, căpșuni, prune, caise, piersici, rabarbăr, etc.)

Se freacă margarina/untul cu zahărul și gălbenușurile (aproximativ 5 minute), se toarnă făina în ploaie iar la urmă se adaugă albușurile bătute spumă. Se toarnă compoziția obținută în tava unsă în prealabil și tapetată cu făină.

Deasupra se așează fructele (având grijă să existe puțin spațiu între ele pentru a permite aluatului să crească). Se coace la foc potrivit și se pudrează cu zahăr. (Dimensiunea tăvii 38 cm/30 cm. Pentru cuptoarele electrice, se reglează temperatura la 170 grade, timp de 45 de minute.) Se porționează după răcire.

Poftă bună!

Foto și rețetă: Viviana Costan

Pască cu brânză

Această prăjitură este una dintre preferatele familiei mele și este de fapt, o…pască cu brânză. Este o rețetă din Moldova, mi-a oferit-o o prietenă, așa că v-o ofer cu mare drag și eu, la rândul meu. O fac destul de des pentru că-mi place.

Pască cu brânză (pentru o tavă mică – 36 cm/22 cm)

Un pachet de unt, 200 gr zahăr (o cană), 6 gălbenușuri, 1 kg de brânză de vaci, 100 gr stafide, 4 – 5 linguri de făină, 50 gr griș, zahăr vanilat, esență de rom, 1 praf de copt stins cu lămâie, 6 albușuri bătute spumă.

Se amestecă ingredientele în ordinea de mai sus, se pun în tava unsă și tapetată cu făină.

Se introduce în cuptorul încins în prealabil iar după un timp se reglează la foc mediu (sau mic, depinde de puterea cuptorului).

Se lasă aproximativ o oră sau 35 de minute (dacă cuptorul arde puternic) – se verifică în funcție de cuptor.

Pentru cuptoarele electrice, se reglează temperatura la 170 grade C și se coace timp de 45 de minute.

Poftă bună!

Credit foto: Viviana Costan Moiseanu

Ruladă cu cașcaval

Iubirea încălzește sufletul iar o gustare bună hrănește musafirii.

Chiar dacă nu am inventat noi rețeta, dorim să vă împărtășim secretele unei gustări plăcute.

Pe lângă rulada cu carne, rulada cu cașcaval este un aperitiv care-i determină pe meseni să se înfrupte cu poftă și să devină dependenți de gustul unui aperitiv ușor și gustos.

Pentru preparare avem nevoie de următoarele ingrediente:

  • 4 linguri de făină
  • 1/2 lingură sare
  • 500 ml lapte
  • 100 grame unt
  • 300 grame cascaval
  • 2 linguri de ulei
  • 5 ouă

Preparare:

Amestecați laptele, făina și sarea până obțineți un amestec omogen. Amestecul, turnat într-o crațiță, este pus pe foc și amestecat (în continuu) până la îngroșarea acestuia. Ouăle vor fi bătute într-un recipient cu puțină sare, separat albușul și gălbenușul.

După ce amestecul de lapte și făină s-a răcit, folosiți mixerul pentru a omogeniza spuma gălbenușurilor și albușurilor. Aici veți folosii și uleiul care oferă consistență blatului și previne ruperea acestuia în momentul în care este rulat.

Pregătiți o tavă cu hârtie de copt în care turnați compoziția omogenizată. Introduceți la cuptor și lăsați amestecul să se rumenească ușor. Însă, dacă privim imaginile de mai jos, aluatul este foarte subțire și trebui supravegheat să nu se ardă, să nu devină crocant.

Acum urmează partea delicată.

Dacă aveți dexteritate, experiență și îndemânare, după ce scoateți tava din cuptor, turnați uniform cașcavalul și untul în bucățele mici peste aluat și rulați hârtia cu aluatul.

Dacă acest procedeu nu vă este facil, puneți aluatul pe un prosop umed, turnați uniform cașcavalul și untul în bucățele mici peste aluat și rulați hârtia cu aluatul.

Așezăm rulada în tavă, o reintroducem în cuptor. Oprim focul și așteptăm 2 – 3 minute până când amestecul cașcaval și unt s-a topit.

Rulada cu cașcaval poate fi servită imediat, caldă cu un pic de smântână sau iaurt sau poate fi servită rece.

Poftă bună!

Credit foto: Dan STRĂUȚI

Aperitiv de toamnă

Toamna este un laitmotiv zilele acestea, așa că putem să ne gândim și la latura ei… gustativă. Un aperitiv de toamnă pe care îl pregătim, mama și cu mine, de niște ani buni și a avut „trecere” la toți cei care l-au gustat.

Așadar, pentru cine mai are o rezervă de timp:

Ingrediente:

1 kg gogoșari tăiați în felii subțiri

1 kg ardei capia tăiați în felii subțiri

1 kg gogonele tăiate în felii subțiri

1 kg morcov ras

1/2 l oțet

1/2 kg zahăr

1 l apă

100 g ulei

Mod de preparare:

Se fierbe lichidul obținut din amestecul oțetului cu zahărul, apa și uleiul și se opăresc în el legumele.

Dintr-un borcan de muștar și 1/2 l ulei se pregătește o maioneză (fără ou!!).

Se scurg bine legumele de lichid și se amestecă cu maioneza.

Compoziția obținută se așează în borcane iar deasupra se poate pune un strat de maioneză (pus deoparte înainte de a o amesteca cu legumele).

 

Se obțin cca. 12 borcane de 400ml, care se păstrează în frigider sau se pot transfera în pivniță, după ce au fost ținute minimum 2 săptămâni în frigider.

Este de mare ajutor și în perioadele de post dar se poate păstra chiar până în vara următoare căci rezistă. Se poate servi ca aperitiv, asemenea vinetelor sau ca salată.

          Să aveți poftă!

Legumele toamnei – autor Aurora Luchian

Într-un dans de frunzişoare,

Sosi toamna călătoare,

Având daruri pentru toţi,

Un coş plin cu bunătăţi!

Bogată-n legume coapte,

Toate vitaminizate,

Pe tarabe le depune,

Să alegem că sunt bune:

Ardei gălbui, rotofei,

Delicioşii morcovei,

Vinete ispititoare,

Coapte delicat la soare;

Roşia moale, lucioasă,

Conopida albicioasă.

Verzuliul castravete,

Ce-l ronţăim pe-ndelete;

Ceapa dulce, pişcătoare,

Ce ne scoate lăcrămioare;

Usturoi mirositor,

Însă bun vindecător!

Îndrăgitul păstârnac,

Proaspăt, bun şi aromat.

Să nu uit ridichea neagră,

Ea rezistă iarna-ntreagă.

Ce să zic de cartofior?

E pe placul tuturor!

Mai lipseşte cineva?

Să-mi iertaţi greşeala mea!

Însă copiii, păi cine?

Sunt nişte isteţi, ştiu bine,

Vor descoperi degrabă,

Când le-or vedea la tarabă.

Credit foto: Antonela Lungu

Galuste cu prune

Suntem in plina toamna iar unele dintre fructele asociate acestui anotimp sunt prunele si cand spunem prune nu ne gandim doar la palinca si magiun ci si la… galuste.

Acrisoare sunt si bune

Brumarii li se mai spune.

Si la fiert daca se pun,

Faci cel mai gustos magiun.

Ingrediente:

1 kg cartofi albi

2 oua

250 g faina

2 linguri unt

Pentru garnitura:

300 g prune bine coapte (din care se scot samburii, fara sa fie rupte si se pune la mijloc un amestec de zahar si scortisoara, stropit cu putin rom)

200 g pesmet

2 linguri ulei

150 g zahar tos

esenta de rom

  Mod de preparare:

  • Cartofii se pun la fiert in coaja si se piseaza. Se lasa sa se raceasca.
  • Intre timp, intr-o tigaie se rumeneste pesmetul in ulei amestecand continuu si, dupa ce s-a rumenit suficient, se trage tigaia de pe foc. Se lasa sa se racoreasca si se pun zaharul si esenta.
  • Cartofii se amesteca cu untul, ouale si faina pentru a obtine un aluat moale, care nu se lipeste de maini.
  • Se pune apa la fiert. Cu palmele ude, se formeaza bile de aluat in care se pune la mijloc o pruna. Se remodeleaza intre palme astfel incat prunele sa fie acoperite complet de aluat.
  • Se pun toate la fiert 2-3 minute, pana ce se ridica la suprafata apei.
  • Se scot galustele si se trec prin amestecul de pesmet, apoi se aseaza pe platoul de servit.

  Servire:

Se servesc reci, pe un strat de pesmet aromat cu esenta preferata.

  Poftă dulce!

În livada mea de pruni

Concursul de zbor era fixat pe luni.

Dar, încă de duminică, întreaga livadă

Este emoţionată.

Toate prunele coapte tare

Se lăudau că ştiu să zboare,

Şi deodată nu sînt zece

Care au curajul să-ncerce,

Aşa încât concursul se amână

Cu o săptămână.

Sper să nu se-ntâmple ca acum un deceniu,

Când n-am putut să acord nici un premiu,

Pentru că nici una dintre prunele intrate-n concurs

Nu ştia să zboare în sus.

Porneau prin aer în mare grabă,

Dar se opreau în iarbă.

Recunosc – zburau foarte frumos,

Dar numai în jos.

Ceea ce, se spunea în regulament,

Nu era suficient.

Drept care prunii, supăraţi de moarte,

Au jurat să facă alte prune mai talentate.

Sunt sigură că voi găsi printre ei

Demni de premiul unu, doi şi trei.

Ba, dacă vor fi foarte bune,

O să decernez şi o menţiune.

Aşa că, stimate prune şi stimaţi pruni,

Vă urez succes pentru luni.

“Concursul de zbor”, de Ana Blandiana

Credit foto: Antonela Lungu

Prăjitura ‘Firicel’

Pentru că este sezonul fructelor, este vară și cald, unul dintre deserturile preferate, în afară de înghețată, este prăjitura cu fructe.

Cu siguranță că fiecare prăjitură sau alt fel de mâncare care are un nume, are și o poveste a provenienței acestuia care poate că s-a uitat de mult sau poate că nici nu a fost cunoscută. Tocmai de aceea am să scriu aici și povestea numelui acestei prăjituri.

Ea i-a fost dedicată unuia dintre domnii membri ai grupului Șezătoare la Brașov, pentru că le însoțește pe doamnele din grupul respectiv, la multe acțiuni și face multe fotografii, foarte frumoase, sub pseudonimul Firicel Photography.

Ingrediente:

  • 6 ouă;
  • 8 linguri zahar;
  • 1 praf de copt;
  • 2 plicuri zahăr vanilat;
  • 1 linguriță coajă de lămâie rasă;
  • 4 linguri unt topit (100g);
  • 8 – 10 linguri de făină;
  • ½ kg vișine;
  • ½ kg caise;
  • un praf de sare.

Mod de preparare:

Se bat albușurile spumă cu zahărul și un praf de sare și se adaugă gălbenușurile frecate în prealabil cu untul și aromele. Se adaugă făina cernută și amestecată cu praful de copt. Compoziția astfel obținută se toarnă în tava tapetată cu hârtie de copt și făină.

Deasupra se așează fructele tăiate, curățate și date prin făină sau griș, în mod alternat, vișine și caise. O parte din fructe, cca. 200g, se păstrează pentru final.

Prăjitura se coace 10 minute la focul dat tare iar apoi încă cca. 40 de minute la foc mic. După ce s-a copt, se scoate din tava de copt, pe o planșetă sau pe o tavă de servit și se așează deasupra fructele păstrate, crude iar apoi se toarnă ciocolată topită, albă, normală sau neagră, după preferința celor invitați la masă.

Datorită untului din compoziție este mai fragedă decât pandișpanul obișnuit, preparat cu ulei.

„Firicel de iarbă deasă

Doruri grele mă apasă,

Şi mă taie şi mă-nţeapă

Un dor greu, sălcie apă,

Şi mă-nţeapă şi mă taie

Un dor aspru, vâlvătaie.

Şi îmi trece printre oase

Fir de dor, ca de mătase.

Firicel de iarbă crudă

Dorurile mă inundă,

Cu de-a sila mă petrece

Un dor viu şi alte zece,

Că mi-e dor de vremea-n care

Eram una-ntre fecioare,

Fată mândră-n sat la mine,

Cu privirile senine

Şi cu visele curate,

Fără gânduri şi păcate.

Când pe trupul fără pată

Purtam ie înflorată,

Ca un câmp cu maci la soare

Într-o zi de sărbătoare.

Peste poalele de in

Purtam zadii cu mălin,

Cu mălinul de la poartă

Ce-a crescut cu mine-odată.

Împletite strâns în brâu

Aveam spicele de grâu,

Culese în zori de ziuă

Când trec stelele prin piuă,

Culese către amiază

Spic cu spic, rază cu rază,

Culese mai către seară

Când ies stelele afară.

La gât aveam roş` gherdan,

Răsucit, ca de mărgean,

Din mărgele mititele

Făcut de mâinile mele.

Fir de dor ca de mătase

Mi se scurge printre oase,

Un dor aspru, vâlvătaie

Mă înţeapă şi mă taie,

Un dor greu, sălcie apă

Mă taie şi mă înţeapă.

Doruri grele mă apasă,

Firicel de iarbă deasă.”

“Firicel de iarbă deasă”, de Monica Mihaela Pop                                                                                  

Poftă dulce!

Cozonac și/sau Lichiu

Cozonacul este unul dintre deserturile simple, tradiționale, pe care bunicile noastre îl coceau în cuptorul cu lemne, din curte, pe lopată, înainte să coacă pâinea, mamele noastre îl coc în cuptorul de la sobă sau aragaz și atunci cred că și noi  – inclusiv subsemnata – trebuie să învătăm să îl pregătim și să îl preferăm celui cumpărat din magazine.  Se pregătește din ingrediente simple și el nu lipsea de pe masa de sărbatoare din casele bunicilor.

Hanklich-ul, pe care românii l-au numit „hencleș” sau „lichiu” este o plăcintă bătrânească preluată de la sași, întâlnită în Transilvania, care are la bază aluatul de cozonac.

Ingrediente pentru 2 cozonaci (sau 3, dacă tăvile sunt mai mici) sau 3 tăvi de lichiu:

  • 1 kg făină;
  • 4 ouă (1 albuș și 4 gălbenușuri);
  • 200 g zahăr;
  • 50 g drojdie proaspătă sau 2 pliculețe (20g) drojdie uscată;
  • 500 ml (pentru cozonac) – 700 ml (pentru lichiu) lapte;
  • 100 ml ulei sau unt topit;
  • vanilie;
  • esență de rom;
  • coajă de lămâie;
  • un praf de sare.

Mod de preparare:

Într-o cană sau într-un castron se face maiaua sau plămădeala din: drojdie, 1 lingură de zahăr, 2 linguri de lapte și 1 lingură făină. Se lasă să crească până când se umple cana/castronul.

Făina se cerne într-un vas și se adaugă maiaua, laptele și restul ingredientelor de mai sus. Compoziția se frământă până când se obține un aluat cu bule (cca. 15 – 20 de minute) și se lasă la crescut până își dublează volumul.

Aluatul se răstoarnă pe o planșetă și se împarte în 3 părți.

Pentru cozonac:

Se întinde aluatul și se pune pe el nucă amestecată în prealabil cu esență de rom, zahăr și 1-2 linguri de lapte (ca să devină o pastă, să se lege) sau rahat sau cacao amestecată cu zahăr sau mac fiert în lapte, cu zahăr sau stafide și se rulează. Nuca și rahatul se pot combina.

Ruloul obținut se așează în tava pregătită (unsă cu ulei sau unt) și se lasă la crescut  încă 15 – 20 de minute. Se unge – cu o pensulă sau o pană de gâscă – cu ou bătut.

Cozonacul se coace în cuptorul încins, 10 minute la foc mare, după care se reduce la mijlociu încă 10 – 15 minute și apoi 20 – 25 minute la foc mic.

După ce s-a copt, se lasă 5 – 10 minute în tavă, se răstoarnă și se ține 10 minute pe fiecare parte și apoi se întoarce așa cum a fost în tavă.

Pentru lichiu:

Se întinde aluatul cât mărimea tăvii și se așează în tava unsă cu ulei sau unt. Se presara peste el puțin griș care va prelua eventuala zeamă care ar putea să existe în brânză.

Se face o compoziție din 1 kg brânză de vacă, 3 – 4 ouă, 3 – 4 linguri smântână, 2 linguri de zahăr și arome și se aplica peste aluat.

Se unge, în strat subțire, cu un amestec format din 4 linguri de smântână și 2 gălbenușuri, care va da „fața” prăjiturii.

Se coace cca. 20 de minute, la foc mijlociu.

Se scoate din tavă și se presară zahăr pudră în care s-a amestecat un praf de scorțișoară sau de vanilie.

Se ia binecuvântare,

Se adaug-un strop de soare

Şi o pulbere de stele,

Se amestecă-ntre ele .

Se mai pune bunătate

Şi iertare de păcate,

Iar iubire ? Cât cuprinde!

Coca, pe masă se-ntinde.

Apoi, vine umplutura,

Care-ţi aromează gura:

Multe nuci, stropite bine,

Cu dragoste de la mine…. ”

 “Rețeta de cozonac”, de Elena Călinescu

Poftă dulce!

Sursa foto: e-retete.ro – cozonac, gustos.ro – cozonac cu nuca, retetedelatara.ucoz.ro – lichiu.

Tort răcoritor, de vară

Pentru ca ne apropiem de sfârșitul de săptămână și este cald, mi-am amintit despre o   rețetă de vară, pe care v-o propun în continuare.

Ingrediente:

– un pachet de pișcoturi;

– 500ml frișcă lichidă;

– 1 iaurt de 450ml cu fructe (sugestia mea este pentru caise);

– 1 compot din aceleași fructe ca iaurtul.

Preparare:

Frișca proaspătă se bate împreună cu 4-5 linguri de zahăr iar apoi se amestecă, prin răsturnare, cu iaurtul și cu bucățele de fructe din compot sau proaspete. Compoziția obținută se ține la frigider, minimum o jumătate de oră.

Zeama de la compot se toarnă într-un vas întins și se trec pișcoturile prin ea; nu toate deodată  ci pe rand, atunci când se lucrează cu ele.

Într-un vas de yena sau alt material, dar de preferat cu formă pătrată sau dreptunghiulară, se așează un rând de pișcoturi înmuiate (ele nu se lasă în zeamă ci doar se introduc și se scot imediat căci altfel se moaie), peste care se toarnă un strat din crema de la frigider, apoi încă un strat de pișcoturi și încă unul de cremă și tot așa, atât cât permite înălțimea vasului.

Deasupra se poate orna cu fructe proaspete, frunze de mentă etc., după care, până la servire,  se păstrează în frigider.  Poftă dulce!

tort_racoritor

Înainte de a se inventa

număratul zilelor

oamenii trăiau mai mult

trăiau de la răsărit

şi până la apusul soarelui

acum

nostalgicii

împăturesc anii

în blaturi de tort

le trec zilele

prin ochi

cu viteza

versului

străpuns

cu degetul

arătător

al numărătorii

în faţa nopţii

şi în spatele zilei

apusurile

închid tot atâtea destine

răsăriturile

tot atâtea iubiri…  (Înainte,  de Iulian Lorinz)

Credit foto: Antonela Lungu